duminică, 23 noiembrie 2014

Suntem suma complexelor noastre - P.3 - Despre UMBRA ta.


Asadar, bunul Dumnezeu nu este barbosul morocanos care sta in pozitie de atac pe norul lui alb - pregatit oricand sa-ti mai dea cate un toiag pe spinare...
Si nici un gamer injust care iti stabileste un destin execrabil "just for fun".


Ok, si deci ipostazele cretine in care ne vedem repetitiv de-a lungul vietii sunt pur si simplu proiectii ale tiparelor noastre dobandite de cele mai multe ori din cruda copilarie.
Spre exemplu la un moment dat am concluzionat ca suntem ghinionisti (poate am auzit asta des la mama, sau poate ca de cateva ori am avut nevoie de incurajare si am primit in schimb replici de genul "Cine te-a pus sa faci asta? Puteai sa nu mergi acolo si nu pateai asa!" - ocazii cu care noi am decis ca ceva este gresit cu noi, clar suntem ghinionisti, nimerim mereu in cele mai proaste variante)

Ok, deci destinul nostru ne reflecta pe noi insine cu propriul set de credinte, propria gama de alegeri, pe scurt propriile tipare comportamentale, care prin definitia lor - se repeta invariabil.

Bine, si ce e de facut?

Adica - am inteles, trebuie sa schimb setul de credinte, bun, il schimb, am sa-mi repet neincetat ca nu sunt ghinionist, sau ca "nu toti barbatii e porci" , sau ca "nu toate femeile e curve", pana cand zapacesc vechiul tipar si il dau peste cap...

Haha! Nu e atat de simplu.
Pentru ca suntem suma complexelor NOASTRE.

Stiu ca ai sa te simti intrigat de ce o sa scriu, dar... Atata vreme cat continui sa "arunci mortul in curtea vecinului"... Nu ai rezolvat nimic.

Sa ma explic...
Nimic din ce vedem in altii nu ne lipseste noua insine. Oricat de revoltator ar suna - este un adevar demonstrat de diverse ramuri ale stiintei.
Ochiul tau este format sa vada doar chestiile care deja exista si opereaza in baza ta de date cu o eticheta. Si va vedea doar lucrurile pe care tu le poti procesa constient.

S-a facut un experiment la un moment dat, unui barbat in stare de hipnoza i s-a indus ideea ca fiica lui nu este in acea sala.
Cu fetita in fata lui, a fost rugat sa spuna ce vede.
A expus tot, cu exceptia fetei.
Mai mult - cineva s-a asezat in spatele fiicei sale, cu un bilet in mana, care ar fi putut fi citit doar daca fata s-ar fi deplasat in stanga sau in dreapta.
Subiectul a fost rugat sa citeasca biletul, si ce crezi?? L-a citit!
Pur si simplu a vazut prin fata!
A vazut prin ea, pentru ca in setul lui de credinte din acel moment - fetita nu exista acolo...

Concluzie:
TOT ce vedem in ceilalti, exista deja in noi.

Tot ce ne deranjeaza la ceilalti.... Ne deranjeaza la noi.
Le proiectam asupra altora, este mai usor, face parte dintr-un proces al nostru de fiintare cu noi insine.

Spre exemplu - daca atunci cand eram copil am avut momente in care nu am vrut sa impartim o ciocolata, si parintii nostri ne-au acuzat ca suntem egoisti, si ne-au pedepsit, sau ne-au certat foarte tare, fara alte explicatii - am tras concluzia ca a fi egoist este un defect groaznic, si ne-am promis ca niciodata nu o sa mai fim asa, ca niciodata sa nu mai fim pedepsiti sau respinsi.
Chiar daca in sinea noastra am avut momente de egoism de-a lungul vietii - de fiecare data le-am ascuns, si am bravat printr-un altruism exagerat.
La un moment dat pur simplu am reprimat asta. Am ascuns atat de bine egoismul, l-am negat atat de tare, incat la nivel constient suntem convinsi ca noi suntem orice, dar NU egoisti.

De cate ori intalnim o atitudine egoista in jurul nostru - ne zburlim.
Criticam.
Cu voce, sau in sinea noastra.
Si clar ne simtim ofensati de o asemenea atitudine a cuiva. Chiar daca nu e neaparat indreptata spre noi.
O recunoastem si o judecam.

Ne judecam pe noi.

Si nu ai sa incetezi sa te "lovesti" de oameni egoisti, pana in momentul in care ai sa accepti ca exista asta in tine, si ca te iubesti cu toate astea.
Ca egoismul din tine nu este ceva abominabil, si ca fiecare trasatura a ta, negativa sau pozitiva - are mai multe valente.

Egoismul - spre exemplu - nu se traduce de fiecare data doar in zgarcenie sau in lipsa de consideratie fata de altii.
Astea sunt doar cateva valente ale sale.
Dar in momentul in care cineva incearca sa te manipuleze - cu buna stiinta - si te santajeaza emotional, sa spunem - oare atunci o atitudine altruista te ajuta cu ceva? Sau il ajuta pe manipulator?
Il ajuti pe cel care te santajeaza emotional - facandu-i jocul?
Niciodata.
Prin urmare te vei folosi de egoismul din tine pentru o cauza dreapta. Intr-un mod constructiv.
Ii vei spune santajorului tau ca nu apreciezi felul in care incearca sa te manipuleze, si ca nu ai de gand sa te transformi intr-o paiata.
Ai fost egoist.
Nu i-ai hranit cuiva nevoia de a te manipula.

Ti-a folosit egoismul tau?
Are si valente acceptabile aceasta trasatura pe care ai detestat-o atata amar de vreme?...

...Are. Toate au.

Si te vei lovi de ele sistematic, pana in momentul in care le recunosti, ti le asumi ca fiind si ale tale, si faci pace cu ele.

Ai facut pace cu egoismul din tine?
Data viitoare nu are sa te mai revolte cand ai sa-l vezi in cel cu care interactionezi.

Asa cum nu te revolta niciodata oamenii precauti.
Eu ii pot conidera fricosi, si ma pot arata deranjata de ei.
Tu ii vezi precauti, pentru ca niciodata nu ai avut un complex in privinta asta. Accepti frica din tine - prin urmare ii vezi fata pozitiva. Se numeste precautie, si te ajuta in momente critice din viata. Te folosesti constructiv de ea, si deci nu ti se pare ca un tip precaut este neaparat un las, si nu te simti incomod in prezenta lui.

Dar ti se pare ciudat ca eu critic cu pasiune acel individ de treaba, nu intelegi ce am cu bietul om care chiar e un tip misto.

Pentru tine. Pentru ca nu critici asta la tine.
Pentru ca niciodata nu ai concluzionat ca fiindu-ti la un moment dat teama, esti considerat un las. Pentru ca atunci cand ai fost copil nu te-a aratat nimeni cu degetul pentru vreo frica de-a ta. Si deci accepti teama cu toate valentele sale.

Eu nu sunt in regula cu partea asta din mine.
Prin urmare ma zburlesc la tipul ala de treaba, precautul, asa cum te zburlesti tu la tipa aia egoista.
Eu nu am nici o poblema cu ea, mie mi se pare chiar interesanta... Dar - de ce as avea? Eu nu am nici o problema cu egoismul...

Intelegi unde bat?

Prin urmare.... Suntem suma complexelor noastre.
Atat.
Nimic mai mult, nimic mai putin.

Jung denumeste tolba complexelor noastre - Umbra.
Toate partile din tine pe care le reprimi, le tii ascunse si le urasti - sunt Umbra ta.
Toti avem o Umbra.

"Ori te folosesti de ea, ori devii sclavul ei" - Debbie Ford, "Efectul Umbrei"