vineri, 28 noiembrie 2014

(Continuare) Pentru HOCUS - POCUS - Detalii de vibratie joasa - produsuri ale umbrei neintegrate.


Cum adica atasamentele iti scad vibratia, doar Iubirea e prima si cea mai importanta lege divina!
Care sunt limitele egoului astuia atat de pacatos, adica sa ai stima de sine, dar sa nu ai ego - nu se cam bat cap - in - cap??
De cand mila e ceva gresit??
Ce relatie e aia fara gelozie?
Cum sa ai incredere intr-o societate atat de materialista si oportunista?
Cum sa am totala incredere in mine atata vreme cat s-a demonstrat pana acum ca pot gresi oricand, si am la activ cateva intamplari monumentale in care clar nu am fost suficient pentru cineva sau ceva?
Frica e un instinct, ce fel de om nu are frici - chiar si de Dumnezeu trebuie sa ai frica, zice clar biserica!

Nu ti se pare ca descrii un robotel - fara toate chestiile alea insirate?
N-am zis ca vreau sa ma fac calugar budhist, vreau doar sa-mi fac viata mai buna, sa manifest si eu chestii - sa aplic Legea Atractiei, atat!

Nu vreau sa fiu un sfant, nu vreau sa ating Nirvana, nu vreau sa mut munti cu puterea mintii! Vreau doar o viata de care sa ma bucur asa cum trebuie, adica o casuta a mea comoda, un partener care sa ma faca sa vibrez de fericire, o oarecare liniste financiara... Astea sunt targeturile mele, ce vibratie, ce nebunii imi indrugi pana la urma??

Ce gust mai are viata fara toate astea?

:)))))))))))
Viata abia fara toate astea incepe sa aibe un gust dulce - atata vreme cat le intelegi si le rezolvi corect.

In primul rand - si cel mai important este ca nu exista "TREBUIE" sau "NU TREBUIE".
Nici macar pentru cele insirate.
Atata vreme cat iti traiesti viata constrans de niste parametri - nu ai nici libertate nici echilibru - si vei face vesnic echilibristica pe niste principii.

De asta poate cea mai tare chestie pe care o poti face cu tine - este sa faci pace cu "umbra" ta.
Am mai povestit despre asta.

Umbra este o denumire pentru acea parte din tine pe care nu o placi, nu o accepti, nu o recunosti de cele mai multe ori, si in cazul in care iti recunosti anumite elemente pe care le consideri tu negative, sau rele - incerci cu toata fiinta sa le stergi, sa le ascunzi chiar si de tine, sa le nimicesti.

Aici te automutilezi, si o faci gratuit.

Nu exista ceva in totalitate rau, nu exista nici ceva in totalitate bun, nimic nu este gresit pana la urma.
Totul este creat de Dumnezeu in infinita lui intelepciune, prin urmare nimic din ce ai in tine nu trebuie aruncat la gunoi sau ucis...
Chiar si demonii sunt creati de Dumnezeu - ce rezulta de aici?
Dumnezeu nu a ucis nici un demon pana acum, nici macar nu a blestemat vreun drac.
Toate au rolul lor in Univers.

Tu - devreme ce ai fost creat cu aceste atribute \ sentimente \ idei - inseamna ca Dumnezeu te-a intentionat perfect cu ele cu tot.
De ce sa-I ciopartesti tu opera si sa ucizi parti din tine?

Nu mai bine le integrezi frumusel in tine asa cum ai integrat si dorinta de a fi fericit - spre exemplu, si cu ocazia asta le folosesti in beneficiul fiintei tale, si te folosesti de ele pe un drum al luminii?

Spui ca esti o pace si o iubire infinita, spui ca esti un lucrator in lumina - si eu te intreb in nemernicia mea pamanteana - cum definesti lumina fara umbre?
Priveste fotografii artistice, sau orice fel de poze - si spune-mi ce s-ar deslusi din ele fara umbre?
Ti se pare o analogie idioata?
Nu e.
"Precum in cer asa si pe pamant"
Esti un microcosmos. Structura ta reflecta structura Universului.

Si apoi, sa o luam babeste: un om impacat cu sine este un tip invincibil.
Ce te mai poate dezechilibra, daca nimeni nu te are "la mana" cu nimic?

Cum o sa te mai necajeasca imbecilul de la parter cu povestile lui nemuritoare despre cum aratai tu ca un sobolan cand erai mic, si cum se batea el pentru tine care erai mai slabut si mai fricos - daca tu nu mai te simti inferior, si n-ai nici o treaba cu felul in care arati?
Si daca nu te mai necajeste cu turuielile lui - realizezi de cate "pacate" ai fost deja scutit?
Nu te enervezi, nu retraiesti clipe de neputinta sau durere, nu iti injuri aproapele, nu iti vine sa-i pui calus la gura, nu iti imaginezi variate moduri de tortura pentru creatura de langa tine, nu te simti mic sau prost, sau mai stiu - eu cum...
De vreme ce nu te mai simti in sinea ta prost - ai scutit si Universul de informatia asta.
De vreme ce nu mai emiti asta - Universul nu are de unde sa ti-o mai livreze data viitoare.
Ca totul e pe sistemul "Tur - retur"...

Sa o luam si smechereste:
Ai observat cat de veritabili sunt aceia care se comporta asumat?
Cel putin odata in viata sigur ai intalnit pe cineva care sa debordeze de buna-dispozitie, si sa recunoasca incredibil de natural ca a ramas repetent in clasa a 7-a - si cu toate astea tu sa il consideri atat de destept si de implinit, incat mai ca te simti vinovat ca nu ai ramas si tu repetent, poate ajungeai si tu atat de misto?
Sau pe cineva care sa spuna detasat ca a facut azi-noapte sex salbatic cu un necunoscut, ca a fost o experienta superba, si ca habar n-are cum se numeste macar tipul, pentru ca nu i-a retinut numele - iar tu sa o privesti cu admiratie si pur si simplu sa te gandesti ca este cea mai feminina si mai sigura pe sine tipa pe care ai vazut-o? Cea mai "femeie" femeie.

Care ar fi diferenta intre aceasta femeie pe care tu o consideri admirabil de puternica, si alta care face aceeasi chestie intr-o noapte - dar pe care o cataloghezi drept "parasuta"?

Crezi ca tine foarte mult de principiile tale felul in care le cataloghezi, sau de data asta tine de felul in care se percep pe sine cele doua tipe?
De ce - desi amandoua fac acelasi lucru - pe una o admiri si o consideri o femeie care e sigura pe sexualitatea sa, o tipa cu personalitate, iar pe cealalta o vezi desfranata si penibila?

Iti spun eu: Prima a facut pace cu "tarfa" din ea. Nu are nici un complex in privinta asta, si in sinea ei nici nu-i trece prin minte ca i-a picat vreun grad daca a avut o aventura intr-o noapte. Pentru ea a fost o experienta.
"Fecioara" sau "doamna" nu au fost cu nimic amenintate in ea.
E la fel de "doamna" astazi.
Poate mai "doamna" - sau o "doamna" mai implinita decat o alta "doamna" care noaptea trecuta a stat singura acasa si s-a simtit din nou urata, sau grasa, sau slaba, sau buboasa, sau jalnica, dorindu-si in sinea ei nopti fierbinti de amor, si plangand ca nu isi gaseste sufletul - pereche, sa poata si ea sa se dezlantuie fara bariere, dar protejata de eticheta "relatie serioasa"..

De ce pe cealalta o consideri o "parasuta"?
Pentru ca cealalta se simte ca una.
Ea nu a avut o experienta, ea "s-a lasat dusa de val", (pentru a nu-stiu cata oara - iti spui exasperat in sinea ta... Vesnic "o duce valul"... Valul asta face ravagii cu ea...).
Pentru ca tipa e avida de iubire, insa habar nu are cum sa isi faca rost de asa ceva, pentru ca in sinea ei nu e suficienta, si deci " se mai lasa uneori, sau mai des - dusa de val"... Nu ca a vrut ea, ci ca s-a impiedicat... Poate-poate...
Si se tot "impiedica" incercand sa-si faca rost de la altii de ceva ce refuza sa gaseasca in ea: clipe, macar clipe de apreciere...
Tipa nu si-a integrat bucati importante de umbra, si deci tu o vezi si o percepi - cum crezi?
Prin prisma umbrei sale!

Asadar: Nimic nu este gresit atata vreme cat iti asumi si integrezi ca parte din tine care exista si poate fi valorizata la fel ca si partile din tine pe care le accepti ca fiind absolut pozitive.

Crezi ca fac blasfemie, avand in vedere ca Dumnezeu nu accepta in imparatia sa pacatosii?

Dar cine iti spune draga sa pacatuiesti? Ce inseamna "a pacatui"?
Unde incepe imparatia lui Dumnezeu, si care ii sunt limitele?

Care este cel mai mare pacat?
NEIUBIREA.
Pentru ca Dumnezeu este Iubire.

Eu nu te indemn sa fii mandru de dorinta ta ascunsa de a-ti ucide tatal care este un alcoolic nenorocit, eu te indemn sa accepti ca exista asta in tine, sa cauti radacinile acestei porniri, sa intelegi ca trecutul nu poate fi schimbat - si ca tatal tau este un individ care atat poate.
Nu a intentionat niciodata sa te nenoroceasca, in viziunea lui "asa se cresc copiii".
Plus de asta, copilaria ta a trecut de mult.
Acum esti un tip in toata firea, capabil sa-si creeze propriile experiente asa cum isi doreste, atata vreme cat traieste in prezent - ceea ce este si mai util, avand in vedere ca trecutul nu mai exista, oricat l-ai evoca.
Plus de asta - copilaria ta chinuita a scos din tine un tip intelept, cu valori morale, deci "nenorocitul de taica-tu" pana la urma ti-a facut si un bine in nemernicia lui.
Plus de asta - cei mai mari invatatori ai nostri sunt calaii nostri.
Plus de asta - faptul ca el este in continuare un nenorocit cu mintea ingusta nu te afecteaza pe tine cu nimic, decat daca tu alegi sa depinzi de aprobarea sau atitudinea unui om pe care deja ai stabilit ca il consideri ingust la minte.
Plus de asta - ingust la minte cum a fost - te-a procreat pe tine, si deci jumatate din markerii tai cromozomiali provin din ADN-ul lui, deci ceva bun tot a facut in viata asta.
Plus de asta, agresivitatea ta este problema, nu tatal tau alcoolic si retard.
Ah! Agresivitatea! Touche!
O ai, fa pace cu ea!
Nu o poti sterge, si nici nu ai de ce! Atata vreme cat nu agresivitatea te domina pe tine, ci tu o detii la bunul plac.

Te poti folosi de ea, nu fi copil, lasa prejudecatile si preconceptiile, lasa tiparele, si gandeste singur in ce fel iti poate folosi.

Spre exemplu - Dumnezeu are armate, legiuni de ingeri.... Da?
Sfantul Mihail - cel mai apropiat arhanghel de Dumnezeu, primul in ierarhia arhanghelilor - este un inger cu sabia in mana.
Arhanghelul Mihail este agresiv... Si Dumnezeu nu l-a aruncat din imparatia Sa, ci l-a investit cu putere si lumina... Sa atace chiar - atunci cand este nevoie...
Acest arhanghel luptator iti vine tie in ajutor atunci cand te rogi la Dumnezeu pentru curatarea sufletului tau de tot ce este negativ, sau ceri protectie. Cu sabia lui de lumina, Mihail taie capetele demonilor care te ataca.
Prin urmare, Mihail este un arhanghel agresiv, care isi stapaneste agresivitatea - e constient de ea, o accepta, si o foloseste in cele mai inalte scopuri (daca e sa il interpretam cu bagajul nostru de cunostinte).
N-am citit niciunde ca Mihail s-ar fi rusinat vreodata de faptul ca a taiat cu sabia vreun drac, cum n-am citit nici ca Dumnezeu i-ar fi aratat vreodata obrazul celui mai apropiat arhanghel al Lui pentru "agresivitatea" sa.

Aaa.... Ca tu nu esti un sfant, si nu ti se permite sa agresezi, si ca Mihail este cu treaba lui?
Perfect deacord.
Ideea nu este sa agresezi liber, ideea este sa accepti ca agresivitatea din tine nu este ceva din afara creatiei divine, si ca ea iti poate folosi in moduri pozitive, atata vreme cat esti constient de tine si de potentialul tau.
Atunci cand - Doamne fereste - esti atacat pe strada (dau exemplul cel mai sinistru) si poate ca mai esti si cu copilul de mana - ce crezi ca vrea Dumnezeu de la tine?
Sa intorci si celalalt obraz, dupa care sa predai copilul la tortura?
Sa privesti cu capul plecat si privirea umila cum copilul tau este umilit si chinuit?
Sau sa-ti folosesti agresivitatea care stii ca exista in tine si sa il imobilizezi pe agresor, protejandu-ti copilul - ca asta e rolul tau pana la urma - din punct de vedere divin?
Dupa ce l-ai imobilizat pe agresor, si suni la politie - te simti vinovat - macar o clipa - ca ti-ai ferit copilul de o tragedie?
Clar ca nu. Inclusiv politistii te felicita.
Politistii - care au rolul de a proteja societatea de agresivitate in primul rand.
Agresivitatea ta nu a fost nici haotica, nici gratuita, nici intentionata, nici motivata de mizerii de caracter.
A fost doar o unealta de care bine ca ai dispus, si pe care ai folosit-o la momentul potrivit, in modul potrivit - spre binele cel mai inalt al tau si al copilului tau.

Got the point?

Ok, ca o gaita neobosita am turuit zeci de randuri despre integrarea umbrei, cand de fapt pornisem de la acele detalii de vibratie joasa.
N-am alta scuza, decat aceea ca toate cele insirate mai sus (atasamentele, egoul, fricile, neiubirea, mila, gelozia, etc...) sunt produsuri ale umbrei neintegrate.

Spre exemplu - nu ai facut pace cu partea ta agresiva (daca tot am dat-o exemplu) - esti plin de atasamente, manifesti mila in loc de compasiune, nu te iubesti pe tine insuti - prin urmare nu esti in stare sa iubesti alte fiinte, oricat te-ar enerva ca spun chestia asta (ce simti tu este atasament, dependenta, nevoie de sustinere si apreciere, nicidecum iubire, cine nu se iubeste pe sine - nu stie si nu poate sa manifeste iubire, nu poti sa manifesti spre exterior nimic din ce nu esti capabil sa manifesti in tine).... Si lista continua .... Mai departe decat te tin nervii sa citesti.

Asadar, revin cu detalii despre fiecare in parte ....