sâmbătă, 29 noiembrie 2014

(Continuare) Pentru HOCUS - POCUS - Mumele pacatelor

Atasamente, frica, ego - cred ca astea sunt "mumele" pacatelor, declansatoarele unui conglomerat de idei, sentimente, atitudini cu efecte devastatoare asupra campurilor noastre - ma rog, asupra fiintei noastre in totalitatea sa.

Printr-o logica a mea, frica sta la baza fiecarui "demon".

Din frica dezvolti si atasamente, din frica iti hranesti si egoul in nestire. Dupa care... Se nasc monstri si monstruleti care-mai-de-care mai opresivi cu propriul sine.

Frica este - paradoxal - unul dintre instinctele cu care te nasti - ai nevoie de ea in corpul fizic pentru supravietuire.
Totusi, in primii ani de viata, reusim cumva sa ii exacerbam functiile, sau sa ii atribuim fatete distorsionate.

De ce?

Frica este localizata undeva in amigdale, si este responsabila de reactia " fugi si salveaza-ti pielea" , sau "stai pe loc sa nu te calce masina", sau "nu sari de pe fereastra de la etajul 4, foloseste scarile, ca sa nu te zdrobesti"... Etc...

Insa atunci cand suntem foarte mici - totul se rezuma la supravetuire.
Adica: Universul cunostintelor noastre este redus la senzatii pe care cu timpul invatam sa le geationam.

Ne nastem ca niste harduri goale, care urmeaza sa fie engramate cu informatii si programe, softuri.
In prima faza, pentru supravietuire avem cateva nevoi stricte - hrana, caldura, confort fizic.
Pentru toate astea - depindem de adulti.
In funtie de felul in care ne sunt satisfacute aceste nevoi, deja ni se engrameaza fatete ale fricii.
Pe masura ce devenim constienti de noi ca persoane, nevoile noastre se extind, sfera lor cuprinzand aria psiho-emotionala.

Pentru ca suntem goi de informatii, nu avem capacitate de sinteza, sau discernamant.
Asimilam asa cum primim.

Spre exemplu, o mama poate spune des in preajma copilului - la gluma - ca "viata e o curva". Ea stie ca e o figura de stil, si o foloseste ca atare, insa copilasul ei - un burete - absoarbe - nu are date de referinta cu care sa manipuleze informatia, acum isi seteaza referintele, si si le insumeaza din ceea ce i se ofera.

Si din ceea ce nu i se ofera.

Spre exemplu, un copil crescut in sistemul "copiii trebuie pupati doar cand dorm, sa nu si-o ia in cap", in softul lui inregistreaza lipsa afectiunii exprimate direct, inregistreaza si dezaprobarile exprimate fata de diverse boacane ale sale, iar rezultatul final este un program de expandare a fricii in cele mai intime cotloane a nevoilor sale - frica de abandon, frica de respingere, frica de exprimare.... Zeci de frici care ii ameninta siguranta psiho-emotionala, ca instinct implicit de supravietuire ca fiinta sociala.

Astfel ca frica - un instinct dat - folositor pentru supravietuirea in corp fizic, devine de cele mai multe ori din primul prieten - primul si cel mai perfid dusman.

"Fetele dusmanoase" ale fricii se solidifica in noi de-a lungul timpului, ca engrame de baza in softul nostru. In totalitatea constiintei noastre.

Avand in programul de baza date parazit, sau virusi - toate informatiile cu care vom avea de-a face de-a lungul vietii - vor fi analizate, rezolvate si stocate cu acelasi program virusat.

Formula dupa care functionam este aceeasi. Chiar daca poate la un moment dat ni se pare ca e ciudat ca toate calculele ne dau cu virgula, totusi este aproape imposibil sa acceptam ca ele - calulele - sunt gresite, intrucat datele noastre de referinta considera formula de calcul ca fiind una imbatabila - este softul nostru.

Nu ai sa vezi un computer virusat sa te avertizeze singur ca nu functioneaza corect.
Nu ai antivirus - pa, la revedere! Computerul da erori, ascunde fisiere, si face totul anapoda intr-o normalitate nealterata.

La fel functionam si noi.

Frica - un virus perfid - poate altera perceptiile noastre intr-o asemenea masura incat tot ce simtim, gandim, actionam - sa dea cu virgula, iar noi, posesorii de program virusat... Noi luam totul ca atare.

O sa dam vina pe ceilalti, o sa dam vina pe vreme, pe natura, pe sistemul de invatamant, pe justitie, pe presedinte, pe societati oculte, pe oameni rai sau prosti, pe soarta, pe Dumnezeu... Pentru ca suntem tehnic incapabili sa contestam propriul sistem de referinte, propriul soft de baza..