duminică, 23 noiembrie 2014

Dorin, saracul...



„Era un tip la noi în gaşcă - Dorin. Dorin Săracu’.


„Săracu’” era porecla lui.
Nu pentru că era sărac... chiar o ducea destul de bine, avea bani... şi nici urâţel nu era.. era chiar o bunăciune de bărbat... porecla îi venea chiar de la el, că aşa era vorba lui...



“SUNT EU - DORIN, SARACU’..”

Chiar şi la telefon aşa se prezenta.
Zilele astea vorbeam cu o prietenă, care printre altele mă întreabă:
- “Ai auzit ce a păţit Dorin, săracul.....?”
Săracul Dorin s-a împuşcat şi a murit...
Nimeni nu ştie de ce a făcut asta. Aparent viaţa lui era în regulă.
Pur şi simplu s-a împuşcat.... săracul...”

Ea, prietena sufletului meu - mi-a povestit asta azi - de asta am pus si ghilimelele pe poveste.

Este o poveste reală.
Dorin - săracul, şi-a îndeplinit până la urmă ce şi-a invocat atâţia ani...
Aşa s-a prezentat mereu, până când viaţa i-a oferit exact ce a cerut...
A devenit cu adevărat “Dorin, săracu’....”

Îţi mulţumesc draga mea... te pupă Andreea, fericita...