marți, 25 noiembrie 2014

Esti "o picatura de pace si iubire"... dar nu ai reusit niciun "HOCUS - POCUS"... De ce?


Ok.... Ai descoperit ca nu esti doar carne si oase, ai descoperit ca esti un spirit.
In prima faza te bucuri, evident.
Rezulta ca nu mori, nu esti degeaba pe pamant, nu este nimic intamplator,
ba mai mult, esti si capabil sa-ti manifesti chestii pe care ti le doresti.
Foarte tare. Euforie, wow... Viata e frumoasa, eu sunt frumoasa, toata lumea e frumoasa, natura e frumoasa...

Gandul compensatiei imediate iti creste nivelul de endorfine in creier si tu devii un fluturas zburdalnic pe infinita campie inflorata a vietii parfumate cu fericire... Devii .. "O picatura de pace si iubire in oceanul infinit al creatiei"....


Ceva... de vis .... intre timp mai deschizi cate un ochi pe furis sa vezi daca dintr-o data s-a produs acel "Hocus - Pocus" pentru care tu faci mantre si meditatii.

"Hocus - Pocusul" se lasa asteptat...
Hmmmm..... N-am fost destul de convingator - iti zici - si o iei de la capat... Inchizi ochii si te incorzi cu indarjire: " Sunt o picatura de iubire! Sunt pace! Sunt multumirea multumirilor! Oooooooommmmmmmmmm........."

... Iti suna telefonul si te trec transpiratiile de nervi ... "Involuatilor! Acum sunt pace si iubire infinita! Nu ma deranjati!"
Te uiti cu coada ochiului la telefon, si se strica meditatia... Involuatul care tocmai te suna te-a rascolit, trebuie sa iei o pauza.

Tu chiar esti o picatura imaculata in universul asta, dar iti pun altii "bete-n roate"...

Aham... Deci evolutia implica un drum destul de anevoios, hmm? Pai stai asa, ca se rezolva: Mai citesti doua carti "beton", si descoperi ca exista Karma.

Ah, asta era! Pai zi asa... Na, karma - tine-te ca vin!

Din aceasta perspectiva descoperi ca la tot ce ai facut pana acum pentru evolutia ta, mai trebuie sa iei in calcul si alti factori, cum ar fi... Cam tot ce ai trait in viata asta si in alte vieti.

Bunnn... Pai nu-i stress - iti zici - oricum sunt deja o picatura de pace si iubire, deci am ac de cojocul lu' karma asta... 90% e arsa deja, nu? Mai merg pe cateva meditatii, imi cer iertare de la toti- ca nu ma doare gura, si oricum o fac in sinea mea, deci nu am cum sa cad in ridicol, mai fac cateva meditatii si pe copilul interior, il invalui cu iubire si consolare, si gata!

Endorfinele cresc la loc, tu redevii un fluturas jucaus, campia inflorata... Norisorii pufosi... Iubire... Pace... Iertare... Ooooommmmmmm......

Si tragi cu ochiul: "Hocus - Pocus"? Pfff... Nimic...
Ma, fir-ar mama ei de karma... Da' cate pacate am Doamne, ca doar eu ma screm efectiv cat e ziua de lunga pe iubire si iertare, ce mai vrei de la mine? ...

Treci la citit din nou. Il citesti acuma pe unul foarte tare, rezonezi cu el... Acuma te edifici definitiv, esti hotarat! Mai hotarat ca niciodata!

Ah! Am lectii de invatat! Pai? Si? Sunt o bula de iubire, ce sa mai invat??

Dar bine, fie... O faci si pe asta...
Te cobori de pe norisorul tau pufos de iubire infinita si intelepciune, si iei la purecat indivizii din viata ta care iti produc stari conflictive.
Iti petreci ore, zile, luni - intrebandu-te ce cauta in viata ta cate un specimen absolut imposibil de digerat... Nimic... Tu - curatenie sufleteasca desavarsita - chiar nu ai ce sa cauti in asociere cu asemenea gretosenii.

Mai citesti o carte.
Trebuie neaparat sa intelegi ce e de facut cu aceste impedimente ridicole.

Clar nu te poti impotmoli acum, cand te-ai transformat intr-o fiinta de vis. Esti deasupra tuturor, esti o fiinta evoluata, esti ... Nu o picatura, ci un ocean de iubire infinita...

Ah... Clar.
Devreme ce nu te regasesti nicicum in cate un pamflet din viata ta care iti rascoleste maruntaiele de cate ori deschide gura, sau chiar din senin, cand iti apare in minte... Inseamna ca singura lectie pe care o poti avea de la acesta este acceptarea...
Te si miri cum de nu ti-ai dat seama pana acum... Tu - care esti un erudit...

Bine, ma, ACCEPT!
Te accept, te accept, te accept... Nu toti sunt evoluati.... Accept... Atata poti... Accept... Esti varza... Accept... Esti mediocru.... Accept... Esti praf... Accept... Accept tot... Accept orice... Ooooommmmmmmmmmmmmm....................

Si de pe norisorul tau in forma de inimioara - aproape ca pleznesti de buna-vointa. Esti intr-o acceptare totala. Acum intelegi tu ce inseamna sa fii aproape Dumnezeu. Esti foarte mandru de tine. Cat de bun poti fi, de ai ajuns sa accepti inclusiv pramatiile... Pacat ca nu sunt mai multi ca tine, ca ai trai si tu intr-o lume mai buna, mai imaculata. Plus ca ai avea si tu cu cine sa vorbesti de la acelasi nivel... Ca de acolo de sus de unde esti tu ... Cam bate vantul... Esti singurel in maretia intelepciunii tale...

Te consolezi cu ideea ca totusi existi tu, si poate mai iau si altii exemplul tau.
Phoa... Inspiratie Divina!
Unde ti-a fost capul pana acum?? E foarte clar! Ai sa-i inveti tu pe bietii muritori rataciti in valtorile materialiste ale vietii!

... Si drumul tau se contureaza pe zi ce trece, dandu-le peste nas saracilor involuati cu cunoasterea ta. Unii merita asta - iti spui - la cat de negru le e sufletul... Cineva trebuie sa le bata obrazul, sa se trezeasca la realitate... Iubire, dom'le, Iubire si Acceptare! Asta e calea!

... Dupa cateva episoade dramatice in care " biete oi ratacite pe care tu le accepti total, dar care nu se lasa deloc convinse de explicatiile tale pline de de sens - continua sa se manifeste haotic"... Dupa ce ti-ai mancat nervii sa irosesti din prea-plinul intelepciunii tale pe niste cazuri pierdute... Mai citesti o carte.

Afli ca nu esti Dumnezeu. Adica nu e treaba ta sa salvezi omenirea.
Unii chiar merita sa si-o ia de la viata, si tu trebuie sa-ti vezi de evolutia ta daca omu' nu te-ntelege.

Buuunnn... Deci ok, fiecare cu karma lui pana la urma... Ooooooommmmmmmmmmmm.......

Tu iti continui munca de deschizator de drumuri, dar doar pentru cei care pot sa ajunga la chestia asta....

Concluzionezi ca cel mai sanatos pentru tine este sa ai grija cum te raportezi la fiecare.
Ai citit asta mai demult, dar abia acum are un sens valid pentru tine.

Prin urmare faci curatenie in jurul tau, si "dai cu flit" la elementele perturbatoare.

Esti o picatura de pace si iubire... Nu, esti un ocean infinit de pace si iubire... Esti ... Painea lui Dumnezeu... Esti... Ce mai? Lapte si miere!
Totul in jurul tau reflecta numai lumina!
Glasul tau este cristalin, tonul pe care vorbesti e calm, esti pace, emani raze de iubire... Cuvintele pe care le rostesti sunt bine alese, pline de intelepciune... Tu stii foarte bine ca exista o Lege a Rezonantei, si deci actionezi in conformitate cu aceasta - Bine dai - Bine primesti... Oooooommmmmmmmmmmmmmmm................

Ai invatat si detasarea, esti pur si simplu un intelept desavarsit. Detasarea e pentru tine o arma puternica.

Cum te calca cineva pe coada - cum te detasezi!
Inspiri - expiri, inspiri - expiri... Inspiri lumina, Iubire, Pace - Expiri intunericul, Ura, Nelinistea....
Atat inspiri (si pe inspiratie insisti, ca vrei sa bagi in tine cat mai multa Lumina, Iubire si Pace) si expiri - pana te hiper-ventilezi si ametesti. Ooooooooommmmmmmmmm..............

Si: Ooooooooooooommmmmmmmmmmmm.............

... De pe norisorul tau pufos, tu - picatura, oceanul de iubire, pace, acceptare... Tu - lumina orbitoare... Constati ca te contorsionezi de cativa ani buni in toate schemele posibile si imposibile de evolutie spirituala, si cu toate astea nu s-a produs inca nici un "Hocus - Pocus"...

Abia acum est pregatit pentru decisiva.

Ai doua variante:

1.Te lasi de spiritualitate, ca deja te-ai plictisit de atata iubire si pace intr-o lume mizerabila si involuata care nu merita oricum atata consideratie,

Sau

2. Te lasi de rahaturile artificiale in care te scalzi, incetezi sa te minti singur, deschizi bine ochisorii critici care au catalogat de sus de pe norisorul imaculat totul in jur pana acum, si incepi sa privesti IN TINE.
Si de data asta o faci fara bull-shiturile de pana acum, treci de zona de confort, lasi picaturile de pace si iubire, si rascolesti namolul din tine.
Da, namolul. Namolul din spatele "iubirii infinite" care esti.
Abia acum ai ales spiritualitatea.
Abia acum incepi.

Felicitari daca te incumeti - nu-i nici usor, nici romantic, nici pufos..

Oooooooooommmmmmm....... :)))))))))))))))))))) Ce? Ti se pare ca fac pe desteapta, si acum inchei apoteotic lasandu-te cu orgoliul zapacit si sifonat, fara sa explic ce inteleg prin "a deschide ochii si a privi in tine"?

:))))))))))))))))))) Sunt praf la randul meu! Ma cred si eu o picatura pretioasa de de-astea... Si fac pe erudita cu cine pot! Pana unde pot, dupa care las subiectul in aer, cuprins de un mister transcedental... Fiecare intelege cat poate... Pe nivelul sau de evolutie..
Am glumit. De fapt am oglindit. Daca te-am enervat - ai de munca.

Eu continui. Zilele care urmeaza. Nu ca o detinatoare a Adevarului absolut, ci ca o detinatoare de experiente si idei proprii. Ale mele personale. Care nu trebuie neaparat aibe aplicabilitate in viata ta.