duminică, 23 noiembrie 2014

Toti iubim



În epoca în care trăim, iubirea este redusă la ceva aproape ridicol.
Sentimentul este perceput de ceva vreme ca fiind o dovadă de slăbiciune, ceva care li se mai întâmplă doar casnicelor devoratoare de telenovele, şi fătălăilor...
„Oamenii cu capetele pe umeri” nu se pretează la aşa ceva... este sub demnitatea lor... e la modă să fim independenţi, orientaţi spre carieră, pragmatici... (ca şi când iubirea ar anula vreuna dintre toate astea...)
Este încă în regulă să-ţi iubeşti animalul de companie, şi într-o anumită măsură e acceptabil să îţi iubeşti părinţii şi copiii. Dar cu măsură. Că altfel... catalogările nu iartă pe nimeni: eşti un ratat care se ascunde după fustele lu’ măta, sau eşti o mamă obsedată, face copilul ce vrea din tine...
Aoleu! Sa iubeşti pe cineva cu care nici măcar nu formezi un cuplu? Vai şi-amar... eşti praf! Trăieşti în lumea ta schizofrenă, altfel nu se explică...
(Nu vreau să insinuez că un psihopat care comite acte antisociale în numele unei iubiri închipuite trebuie înţeles şi acceptat... mă refer, bine-nţeles, la iubiri sănătoase, curate, iubiri frumoase şi vii)

Cu toate astea, la bază, NOI SUNTEM IUBIRE..
Suntem un conglomerat de celule, jumătate undă, jumătate materie (conform ultimelor descoperiri din fizica cuantică), şi în orice fel s-ar grupa celulele astea, ele funcţionează propice şi trăiesc atâta vreme cât există iubire..
În lipsa iubirii se urâţesc, se îmbolnăvesc, apoi mor... una câte una...
Nu o spun eu, atinsă de un entuziasm fanatic către teorii la modă în religie sau dezvoltare personală, o spun experimente efectuate în laborator.

Şi da, o spun toate religiile lumii, o spun şi psihologii, şi psihiatrii, şi filozofii, o spun şi bătrânii înţelepţi, şi şamanii, şi oricine studiază misterele vieţii...

Şi noi toţi ştim asta.
Singuri cu noi, protejaţi de pereţii camerei noastre, feriţi de degete arătătoare... noi toţi iubim, oricât de duri sau pragmatici sau flegmatici, sau cum-vrem-noi am fi...
TOTI IUBIM, SI TOTI VREM SA FIM IUBITI.
Vrea cineva să mă contrazică? Să-mi spună biruitor că el/ea urăşte?
Hm, dragă persoană care urăşti, lasă-mă să-ţi spun că tu iubeşti cel mai tare. Şi că dintre toţi, tu ai cea mai mare nevoie de iubire...
Absolut toţi iubim. Şi vrem să iubim mai mult. Şi vrem să simţim iubire.. Şi căutăm sentimentul de iubire în tot...
Doar că nu e la modă să spunem asta.
Moda acestui secol al vitezei este una sinistră... Şi majoritatea dintre noi suntem nişte puerili... contează trendul, nu ce ne şade bine.... şi ne conformăm modei, afişând mine de pragmatici, de roboţi sociali, de veseli artificiali... de indiferenţi absurzi...

...Şi spitalele sunt pline de bolnavi... şi imunitatea noastră este la pământ... şi doctorii ne recomandă să ne lăsăm de fumat, dar nici unul nu ne spune să ne apucăm de iubit...