joi, 4 decembrie 2014

Adu-ti aminte cine esti..


Adu-ti aminte cine esti...
Nu cine crezi ca esti, nu ce ai invatat sa fii... adu-ti aminte de tine asa cum erai cand te straduiai sa inveti cine sa fii – tu, in forma ta pura, din spatele tiparelor, din  spatele persoanei pe care ai creat-o pentru a fi in acord cu restul.

Tu realizezi, ai observat vreodata ca tu, adevaratul TU – este altcineva decat persoana pe care ai conturat-o in toti anii vietii tale?

Ai observat vreodata ca esti mai mult, esti altcineva, esti cineva din spate cu o voce suava care uneori te intreaba ce alegi sa fii in acest moment?

Ai trait nenumarate situatii in care te-ai intrebat ce ar trebui sa simti in cazul respectiv, cu siguranta ai trait...
Ai decis dupa dezbateri cu tine daca sa suferi, sa te enervezi, sau sa ignori cate ceva, spune ca nu-i asa..

Ai dus dezbaterile cu tine insuti consultandu-ti baza de date cu informatii despre cine esti. Cele cumulate in timp, cu titlul – EU INSUMI sau EU INSAMI.

Ai vrut sa ai o forma clara, si ai decis ca tu esti prietenos, ca iubesti natura, preferi muntele, dar mergi cu placere si la mare, nu suporti oamenii certareti, nu suporti cafeaua cu scortisoara, adori ceaiul de salvie, esti talentat la stiintele exacte, te plictiseste literatura, mergi cu drag la film, nu te atrag cluburile zgomotoase, esti foarte bun la gatit paste, esti anti-talent la desen, nu ai voce nici cat un urangutan, iti place sa te plimbi seara, iti place sa conduci la drum lung, nu te descurci noaptea pe drumurile judetene, urasti sa conduci pe ceata, iti plac femeile roscate, sau barbatii bruneti, etc... etc......

Toate astea la un loc – nu esti tu, sunt programele tale, sunt cine ai decis la un moment dat sa fii.

Adu-ti aminte de tine copil.

Cum stateai tu ore-ntregi ascultand povestile mamei tale, si calculand cum este bine sa fii tu...
Cum sorbeai cuvintele profei tale de geografie, si visai sa ajungi ca ea, asa frumoasa, blanda, inteleapta....
Cum te gandeai ore-n sir la fata sau baiatul de la scara vecina - cu 3 ani mai mare decat tine – si incercai in oglinda sa ii imiti mimica si tonul vocii, pentru ca ti se parea cel mai fantastic fel de a fi...
Cum asistai la cate o cearta in spatele blocului si iti promiteai ca  niciodata nu ai sa fii ca baiatul acela bataus care sperie pe toata lumea....
Cum macinai pe toate partile beleaua in care te aflai cand te pedepseau ai tai, si cautai moduri in care sa eviti asta pe viitor...
Cum iti calculai cuvintele atunci cand stateai de vorba cu tipul sau tipa de care erai indragostit(a), si iti doreai sa fii cineva interesant, dar atat de interesant incat sa-l dai pe EL sau pe EA gata. Si il urmareai cu privirea peste tot, sa stii, sa intelegi, sa inveti sa fii cine ii place lui/ei...
Ce ti-ai promis dupa ce ai incheiat prima ta iubire....
Cum ai hotarat sa fii cand ai avut primul esec....
Cine ai hotarat sa fii cand ai avut un succes ...

Iti aduci aminte?
Cine esti tu?
Cel care ai invatat de-a lungul anilor ca esti, sau cel care a decis ce sa invete?

Cine este cel care a decis ce sa invete? Cum este vocea aceea din spatele gandului? Cum esti tu – TU?

Tu – acel TU pur, din spatele programelor gata formate pentru a coexista cu cei care la un moment au facut parte din viata ta, si care poate de atunci au si disparut cu desavarsire... au trecut anii, ai schimbat prietenii, mediul de viata, iubitii, celulele corpului tau s-au regenerat de sute de ori de atunci, fizic esti cu totul altul astazi... esti... nou a nu-stiu-cata-oara calculand dupa felul in care organismul se regenereaza ciclic.... dar cu acelasi tipar despre tine.

Patternul EU – nu doar ca nu a fost upgradat, dar te si incapatanezi sa il mentii neschimbat.

Consideri ca e ceva neserios sa schimbi ceva la tine, ca asa se spune intre prieteni... EU NU MA SCHIMB NICIODATA!
Ca ati decis impreuna ca cine se schimba clar este un meschin. Trebuie sa ramai acelasi pana la moarte. Si daca te impiedici, cazi la pamant, te tarai prin viata – cu povara vechilor programe in spate, tu rezisti stoiceste... tu nu te lasi! Esti neschimbat, pentru ca nu vrei sa fii meschin.

Plus ca daca nu ai sti concret cine esti, cum te-ai raporta la lume?

Te-ai indragosti din nou lulea de un actor, uitand ca tu stii despre tine ca nu suporti actorii pentru ca sunt falsi, mincinosi si infideli, si ai suferi din nou, de parca o singura data nu ti-a ajuns......

Ai incepe poate din nou sa visezi sa scrii o carte, daca nu ai fi invatat despre tine ca nu poti scrie, doar ai incercat odata la 14 ani si prietenii tai au ras doua saptamani de tine dupa ce au citit primele 3 pagini...

Ai fi in stare sa fii atat de pampalau incat sa-i cumperi flori iubitei tale, daca nu ai sti despre tine ca esti un barbat adevarat, nu un fatalau de mana a doua.... doar stii bine ce s-a intamplat in clasa a noua cand tu i-ai dus flori, iar ea s-a combinat cu derbedeul clasei...

Nu poti?... Nu vrei?.... Poate sa doara...?

Ce pierzi pana la urma?
Concret: Ce pierzi daca iti dai o sansa, o mica sansa de a te cunoaste pe tine – TINE, vocea din spatele gandului, gandul din spatele tiparului....

Ai observat vreodata cat de detasata este acea voce? Analizeaz-o. Ai putea avea o surpriza. Ai putea descoperi un TU mult mai puternic si mai echilibrat decat iti imaginezi.
Ai putea descoperi ca esti atat de armonios incat nimic nu te mai poate rani din afara...

Ai putea chiar sa descoperi ca fara cine ai decis mai demult sa fii – esti mult mai liber, si ca ranile tale ti le-ai provocat singur, pentru ca ai ales sa te simti ranit de lucruri din categoria „x” „y” si „z”, asa cum ai ales sa te lase rece lucruri din categoria „a” „b” si „c”, asa cum ai ales sa te faca fericit doar lucruri din categoria „i”.

Adu-ti aminte cine esti.
Ai sa ai o surpriza placuta. Ai sa te iubesti. Promit.