miercuri, 3 decembrie 2014

(Continuare) Pentru HOCUS - POCUS - Atasamentele


Oricat as vrea sa scriu ceva vesel, nu ma pot abate de la subiect, pentru ca veselia poate fi mai vesela dupa ce citesti si despre atasamente, si poate, daca iti ajung la inima cuvintele mele, ne mai detasam putin :)
Atasamentele sunt programe distructive care iau forma iubirii pentru a-si proteja patternul.

Ce vreau sa spun cu asta?
Iubirea este baza, fundamentul creatiei – si se manifesta neconditionat, atunci cand exista undeva.
Nu „iubesti pentru ca..”, nu „iubesti, dar...”, nu „iubesti, desi...

Fara conditionari, fara motive, fara contra-motive, fara asteptari, fara macar sa stii sa explici ce anume iubesti la cineva (in orice fel – romantic, amical, parintesc, etc), fara sa astepti rasplata pentru ceea ce simti, fara sa conteze daca posezi sau nu subiectul sau obiectul iubirii tale.

In momentul in care iubesti pe cineva pentru ca are ochii verzi si stie sa faca fasolea batuta exact ca mama ta.... nu iubesti. E un atasament dezvoltat dintr-un atasament, care are o soarta clara: ramane un atasament pana la epuizare, cand vei fi nevoit sa-l inlocuiesti.
Fiinta cu ochii verzi in momentul in care refuza sa mai gateasca fasolea batuta... isi pierde farmecul in ochii tai, ba mai mult – se transforma intr-o catastrofa, nenorocita – nu te mai respecta, sigur isi etaleaza talentele prin alte parti!

... Si pornesti hotarat in cautarea altei stiutoare intr-ale fasolii batute. Urmatoarea trebuie sa stie neaparat sa puna si muraturi. Mama ta stie, e o femeie de isprava. Mai rar in zilele noastre sa gasesti femei asezate, la – locul – lor, care sa stie sa-i dea barbatului locul care i se cuvine....

... O uiti pe fata cu ochii verzi din prima clipa in care ai descoperit o noua muza. Retii din ea doar atat cat sa-i povestesti noii tale „iubiri” ce tragedie ai trait tu pe plan sentimental cu „fosta” care in momentul in care ai ramas fara bani a inceput sa caute in alte parti...

... In sinea ta habar n-ai de ce „nenorocita” a incetat sa-ti mai gateasca fasolea batuta, si nici macar nu te intereseaza. Clar te insela. Nu exista nici o alta explicatie. Doamne si cat ai mai iubit-o! Ai crescut sarpele la san! Bine c-ai parasit-o! Bine ca ti-ai gasit alta!

A fost un exemplu de atasament.
Care a luat forma iubirii, pentru a parea nobil, asa incat sa nu-ti treaca vreodata prin cap sa vrei sa-l „rezolvi”.

Atasamentele sunt agatari de persoane, obiecte, situatii – pentru sustinerea propriului Eu, a propriei stime de sine, a propriei iubiri de sine.

Aici vroiam sa ajung.

Atasamentul anuleaza iubirea prin definitia sa.

Tu nu te iubesti pe tine, astfel ca ai nevoie de cate cineva, sau de cate ceva – care sa-ti ofere asta in locul tau.
Tu nici macar nu te simti bine cu tine, astfel incat cauti neincetat persoane care sa umple golul, obiecte care sa substituie lipsa de tine din tine.
Tu nici macar nu te placi, motiv pentru care vei fi mereu dependent de persoane care sa-si manifeste puternic aprecierea fata de tine, si de obiecte care sa te arate mai frumos, mai interesant, mai ... mai.... mai....

Tu nu iubesti – iubesti persoane.
Tu ai nevoie de ele.
Persoanele in viata ta intra in doua categorii mari si late: cei fara de care nu poti trai, si cei care nu conteaza.
In prima categorie sunt aceia care iti hranesc egoul. Nimeni si nimic in afara de aceia nu conteaza.

Din pacate nimeni nu va reusi sa-ti ofere iubirea si aprecierea de care ai nevoie pana nu rezolvi asta in tine cu tine.
Vei proiecta asupra tuturor persoanelor din viata ta ceea ce lipseste in tine.
Din acest motiv esti mereu dezamagit, respins, neapreciat, mintit, inselat.... etc.

Si-acum despre „HOCUS – POCUS”.... Ce poate cobori mai mult vibratia decat neiubirea?
Cel mai mare demon este acela al neiubirii.
Ai sa materializezi ce-ti doresti in momentul in care te iubesti suficient incat sa-ti dai credit, suficient incat sa privesti lumea detasat si nu din postura nevoiasului, suficient incat sa te poti debarasa de frica (frica de neiubire, frica de respingere, frica de singuratate, frica de umilinta, frica de durere, frica de neajunsuri, frica de lipsuri, frica de esec, frica de frica.... frica are o rezonanta incredibila, atrage ca un magnet in viata ta exact subiectul fricilor tale... e o chestie de unde, care nu pot fi mascate cu toate cuvintele tale frumoase si mincinoase).

Degeaba folosesti cuvinte mari, ceea ce multi nu inteleg este ca Universul nu poate fi pacalit cu cuvinte, nici cu gesturi, nici cu nimic.

Tu esti o suma a ceea ce gandesti / simti / spui / faci / asculti / privesti / visezi / iti imaginezi / iti doresti / refuzi / oferi / etc.
Toate au o forma geometrica precisa si se engrameaza definitiv in baza ta de date. In zapisul tau. In akasha ta.
Chiar daca nu le vezi cu ochii fizici in viata asta. Ele te compun pe tine ca spirit.

Urla cu toti plamanii ca ai iubit ochii aceia verzi, siretii, care si-au batut joc de tine – si Universul iti va rade-n fata, dandu-ti din nou, si din nou, si din nou acelasi gen de ochi sireti.
Pana intr-o zi cand ai sa intelegi cat de mult rau iti faci tie in primul rand.
Cat de mult venin raspandesti in jur in numele sfant al iubirii.
Cat de departe esti de tine, dar mai de Dumnezeu... Dumnezeu este parte din tine, il contii, el este iubire.... nu-mi spune ca-L iubesti, nu te revolta.... Il iubesti in momentul in care te iubesti pe tine, pana atunci este doar un atasament... vrei ceva de la El – atat....

Poti spune cu candoarea care te caracterizeaza ca esti aceasta „picatura de Pace si Iubire in Universul infinit” abia atunci cand te-ai detasat.

Abia cand intelegi iubirea si o practici. Atunci cand simti. Pur si simplu.

Veste buna:

ABSOLUT TOT CE ITI POTI DORI VREODATA EXISTA DEJA IN TINE. TREBUIE DOAR SA ACCESEZI. 

Sa lasi Universul sa iti livreze, si sa ai incredere in puterea incredibila de materializare a subconstientului tau.
Fara sa te gandesti la modalitatile in care vei obtine ceea ce-ti doresti, fara sa calculezi traseele prin care vei ajunge acolo - folosindu-te de tiparele limitative cu care ai abordat totul pana acum. Calculand - nu faci altceva decat sa-ti impregnezi campurile cu bariere. Blocaje. Iti anulezi una-cate-una toate sansele de a obtine ceva.

Este o diferenta intre A-TI DORI  si A INTENTIONA.

  •       Atunci cand ITI DORESTI - iti petreci ore, saptamani, poate ani intregi gandindu-te la ceea ce iti doresti, la felul in care poti vreodata obtine acel lucru, iti discuti dorinta, iti discuti sansele, iti imprimi inzecit temeri si lipsuri. Te autoprogramezi pentru esec.
  •       Atunci cand INTENTIONEZI - faci o declaratie de putere. Stii exact ce vrei, si nu te intereseaza nici cum si nici cand (ora si minutul exact) obtii ceea ce vrei, stii ca intentia ta este imbatabila si invariabila. Ai un gand constant, determinat si asumat. Nu-ti discuti dorinta, nu-ti discuti sansele, nu-ti discuti meritele. 
Tot ceea ce-ti poti dori vreodata se afla deja in tine. Nu trebuie decat sa intentionezi, si produci miracole.

Miracole produci in fiecare zi  - dovada stau toate esecurile tale de pana acum.
Nimeni si nimic nu este responsabil de problemele sau lipsurile tale in afara de tine. Toti oamenii din viata ta sunt proiectii ale sinelui tau.
Nu-mi da gogosi cu karma. Karma se arde in momentul in care ai integrat lectia. In momentul in care se declanseaza un shift in abordarea TA, totul se schimba. E ca la scoala: Ai luat nota de trecere la examen, treci in semestrul urmator.
Nimeni nu este vinovat ca tu alegi sa-ti petreci 7 ani din viata ca sa treci anul 1.

ESTI DOAR TU SI DUMNEZEU.

TU si DUMNEZEU.

Dumnezeu te intentioneaza perfect. Mai departe este alegerea ta personala. Nu exista corect sau gresit, nu exista bun sau rau, acestea sunt toate proiectii ale unui Ego limitat. Constiinta contine TOT, tu accesezi prin intentie.