marți, 2 decembrie 2014

Hai sa-ti spun ceva: Deja esti un maestru! Toti suntem! Ai puteri nebanuite, habar n-ai!

Aveam de gand sa scriu in continuare despre elemente de vibratie joasa, entitati sirete care ne mananca din energia personala fara macar sa ne dam seama, fiind atat de ocupati sa mentalizam totul...

Si deci, dupa schema mea mentala as fi scris despre atasamente - ce sunt mai exact, de ce nu sunt compatibile cu iubirea, cum ne consuma, si mai ales de unde vin...

Intuitia mea nu ma lasa, si ma bazaie de vreo doua zile cu o alta chestie.
(Nu vreau sa sune arogant, insa scriu din inima - adica deschid postarea in momentul in care undeva inauntru am o traire - gand - emotie care se repeta si nu-mi da pace, pana in momentul in care ma apuc sa scriu. Nu am un plan concret despre ce scriu rand cu rand, sau despre cum structurez intreaga informatie, si de fapt nu am nici cea mai mica idee unde ajung cu informatia - asa cum obisnuiam sa fac pe vremea cand redactam articole care se difuzau. Pur si simplu pornesc de la o idee care oarecum vrea sa se dezvaluie.... Nu mentalizez aproape nimic, si abia acum imi dau seama de asta.
Pur si simplu merg pe o ciudata intuitie )

Ok, deci intuitia "ma bate la cap" de cateva zile sa ma abat de la ordinea rationala in care am vrut sa structurez detaliile, si sa scriu ceva simplu, scurt, cuprinzator:

Am incredere ca absolut toti putem fara eforturi supra-naturale sa integram in noi ceea ce in limbaj mental denumim dezvoltare personala, sau elevare spirituala, sau mai-stiu-eu-cum.
Pare extrem de complicat asa cand te uiti la tine si realizezi ca in ciuda tuturor afirmatiilor pozitive nu ai declansat vreo minune, si mai vin si eu cu interminabile randuri despre cum sa privesti in tine, si cate defecte de abordare ai, si cate atitudini nocive ai, ca sa nu mai spun ca si explic cum au ele o baza sub-constienta, sau inconstienta, cum toate vin din frici ale tale, si cum fricile iti sunt engramate in sistem din frageda copilarie.... Bla.... Bla..... Incerci sa faci un inventar cu ce ai de lucrat la tine si te iei de cap....

Hai sa-ti spun ceva: Deja esti un maestru! Toti suntem! Ai puteri nebanuite, habar n-ai!

Deocamdata ti le folosesti pe mental.
Si - crede-ma, e o magie ce reusesti sa faci cu ratiunea ta!

Faptul ca ai o mie de ganduri pe minut, faptul ca le poti crea si apoi le poti intretine fara sa o iei razna - deja te face un maestru elevat in dimensiunea mentalului.
Faptul ca esti in stare sa conceptualizezi absolut tot, faptul ca reusesti sa iti mentii conceptele in stare nealterata o viata de om, faptul ca jonglezi cu conceptele in favoarea ta....
Faptul ca ai reusit sa aduci in mental ideea de spirit.... Pfff...... Nici nu stii cat e de tare!

Spirit, care in totalitatea sa este de neconceptualizat, sau..... Mai precis dimensiunea in care integrezi elemente spirituale - nu necesita, sau nu se bazeaza pe scheme mentale, este o dimensiune a trairii, a simtirii totale - o dimensiune a tuturor posibilitatilor, si cand spun asta ma refer la atatea vaiante ne-experimentate mental, incat apar greu sau imposibil de inventariat cu etichete rationale.

In samanism exista o explicatie destul de revelatoare a ceea ce vreau eu sa spun pentru mentalul tau:
Sunt notiunile de TONAL si NAGUAL.

TONALUL este termenul conceptual folosit pentru suma experientelor noastre incadrate in etichete mentale. Mersul, dormitul, mancatul, iubirea, ura, judecata, joaca, dansul, gatitul, dorinta, visul, tot... Tot ce ne putem imagina posibil.
Suma tuturor lucrurilor posibile din punctul nostru de vedere.
Ceea ce a integrat in sine "orice om cu picioarele pe pamant".

NAGUALUL este definitia sau eticheta pentru tot ce exista in afara conceptelor.
Tot ce nu poate fi imaginat sau posibil din punct de vedere rational.
Nagualul reprezinta simtirea, dar acea simtire de dupa gandire, sau care depaseste puterea noastra mentala de analiza.

Ti s-a intamplat vreodata sa SIMTI efectiv ca exista ceva.... Ceva mai mult decat poti tu sa intelegi, ceva extrem de autentic, dar doar in inima ta, pentru ca mintea nu poate cataloga in vreun fel acel ceva?

Sigur ca ti s-a intamplat, altfel nu te preocupa spiritualitatea - Ai fi ramas la lumea materiala cu mintea linistita.
Ceea ce ai simtit a fost un contact cu NAGUALUL - adica cu simtirea neingradita in concepte.
Tot ce exista dincolo de tiparele dupa care functionam, dincolo de etichetele mintii - minte pe care am fost educati sa o integram in noi ca reper al normalitatii, ca dimensiune stabila de abordat.

Exemplu: Uneori simti ca ceva se va intampla - inainte de evenimentul in sine. Dupa ce observi ca chiar s-a intamplat exact ce ai simtit - incepi sa doresti sa intelegi simtirea, sa-i dai un nume, sa o localizezi intr-o categorie. Ii spui intuitie. Sau o bagi la telepatie. Sau incadrezi totul la "prea ciudat ca sa inteleg, poate a fost o coincidenta, sau o iluzie"....
Pentru ca functionezi in TONAL - acolo unde totul trebuie etichetat, iar ce nu se poate categorisi - nu exista.

TONALUL reprezinta - sa spunem - dimensiunea de constient a psihicului nostru.

Psihicul are 3 instante :
- Constient
- Subconstient
- Inconstient

Constientul functioneaza pe anumite unde vibrationale, subconstientul pe altele, inconstientul la fel.

Beta, Alpha, Theta, Delta, Gamma. Fiecare intre parametrii anumitor hertzi.

Beta e cea mai comuna - e starea noastra de constienta. E TONALUL nostru.

Alpha e dimensiunea in care avem o stare de relaxare, o accesam in meditatie, sau in fiecare seara inainte de a adormi.

Theta si Delta sunt dimensiunile in care dormim. Somnul usor si somnul profund. Sau dimensiunile de meditatie profunda, sau de hipnoza. Aici undele cerebrale sunt mult mai lente.
Aici intram in contact cu zona inconstientului. Sau cu NAGUALUL in termeni samanici.

Mai este si Gamma - cea mai rapida dintre toate frecventele, una greu de accesat constient, mental, cea a revelatiilor. Tot a NAGUALULUI.

Stii, as putea sa descriu NAGUALUL comparandu-l cu curentul electric.
Beneficiem toti de el. Ne folosim de el. Dar nu l -am vazut niciodata. Nici o definitie din lume nu poate sa mi-l explice in asa fel incat eu sa pot vizualiza cu certitudine curentul electric. Chiar nu este ceva ce mentalul meu sa poata sustine atat incat acesta sa prinda forma. Doar il simt.
Pentru ca ne folosim de el - i-am dat o eticheta, un nume, l-am introdus intr-un concept - in mare parte cam stim unde ne folosim de el, si unde e nociv. Inca nu am conceptualizat tot - spre exemplu ne vine greu sa ne percepem pe noi insine ca unde electrice.

Am invatat la scoala ca actul vederii consta de fapt in impulsuri electrice, sau ca neuronii comunica prin impulsuri electrice, insa le-am citit ca pe niste chestii plictisitoare, cum l-am citit si pe Rebreanu - din obligatie, si nu am integrat informatia ca punct de reper in mentalul nostru.
Daca te intreb din ce esti facut, ai sa spui ca din carne si oase. Si sange.
Nu ai sa te percepi constient ca forma de energie cu circuite electrice. Suna prrea SF.... Nu?
Cu toate astea, la baza noi asta suntem.

Energie particula\unda, in functie de intentie personala si intentie de grup.
Intentia de grup este axata pe particula, deci ne percepem per-total fiinte materiale si atat. Un conglomerat de organe care au la baza atomi. Punct.

TONALUL este o instanta a psihicului care prin definitia sa lupta pentru a mentine totul intr-o ordine desavarsita. Tot ce nu poate fi etichetat reprezinta un pericol.

Noi suntem maestrii TONALULUI.
Cu cat ai citit mai mult, cu cat ai invatat mai bine, cu atat mai bine stapanim acest TONAL.
Si este instanta cea mai complicata.... Atatea definitii, atatea concepte, atatea calcule si analize ... Atatea notiuni de retinut, si atat de multe chestii de catalogat.... Actiuni complexe pe care le facem cu precizie...

Deci am incredere in tine!
Daca esti maestru al ratiunii, poti oricand deveni un maestru al spiritului!

Sa nu ma intelegi gresit - sub nici o forma ratiunea nu anuleaza spiritualitatea....
NAGUALUL nu anuleaza TONALUL, dimpotriva... Devine folositor si efectiv atunci cand este integrat in TONAL, sau mai degraba acceptat de acesta.
Altfel am deveni niste legume care traiesc doar in stari de meditatie profunda, sau dormind.....

Ideea este sa ne deschidem inima. Atat.
Sa ne permitem sa simtim. Fara sa simtim nevoia imperativa de a cataloga. Oricum habar n-avem pe ce lume traim.
Nimic din ceea ce credem cu siguranta ca stim - nu este asa cum credem noi.

Seturile noastre de credinte se bazeaza pe explicatii puerile pe care le-am integrat ca fiind adevaruri absolute.
Stiinta vine din urma si ne contrazice la fiecare pas, insa noi ne tinem de universul conceptelor noastre pentru ca ne-am obisnuit sa operam in siguranta cu ele.

Daca am fi constienti in fiecare clipa ca nu suntem deloc materie solida - spre exemplu - am innebuni de grija ca ne dezintegram.
Daca am trai constienti ca functionam pe baza de impulsuri electrice - am paraliza de teama ca ne curentam intre noi, sau ca facem scurt-circuite.
Si desi ne si curentam la propriu intre noi sau de obiecte banale, ignoram asta pentru ca nu ne putem explica

Deci, concluzie:
Toti putem, suntem cat se poate de capabili, totul este in noi.
Tot ce trebuie sa facem este sa ne deschidem suficient incat sa si simtim, nu doar sa rationam, sau mai degraba sa ne permitem sa simtim in ciuda ratiunii.

Asta nu inseamna sub nici o forma sa stam ca tampii in meditatie, si sa zambim prosteste la tot ce misca intr-o tacere plina de aluzii...
Dimpotriva, inseamna sa ne extindem starea de constienta, sa integram in ea si ceea ce simtim, nu doar ce credem despre ceea ce simtim.
Inseamna sa fim mai agili si mai pertinenti in fiecare moment, sa ne dam ocazia sa experimentam cu adevarat - sa iesim din postura judecatorului.
Ca noi asta facem mare parte din timp. Judecam notiuni. Incadram. Compartimentam.
Suntem doar niste barfitori ai vietilor noastre. Ne barfim trecutul sau viitorul.
Nu ne ancoram aproape niciodata in prezent.
De ce?
Pai pentru ca suntem obisnuiti sa facem scheme. Tot ce este AICI si ACUM vrem sa conceptualizam intai pentru a avea valoare, prin urmare vesnic ne raportam la experiente din trecut. Si cand nu facem asta - etichetam viitorul. Il barfim pana reusim sa il introducem intr-un concept.

AICI si ACUM este ignorat mereu in totalitatea sa.
Viitorul este trunchiat din start. Il limitam cu variantele acceptate de mentalul nostru ca rezultate posibile raportate la statistica trecutului.

Toata smecheria este sa ne lasam constiinta sa se manifeste - atat.
Stiai ca in instanta inconstienta a psihicului tau exista toate informatiile posibile? Tot.
Absolut tot ce poti sau nu poti sa-ti imaginezi.
Du-te la o sedinta de hipnoza si ai sa te convingi. In stare theta, de fapt uneori chiar si in alpha - ai acces la chestii pe care constient nici nu poti concepe ca ai de unde sa le stii, sau ca ai cum sa ti le amintesti.

Cum accesezi simtirea cu care bat moneda?

Simplu. Simte. Permite- ti sa fii prezent in tine.
In fiecare zi cate putin. Atat cat poti fara sa intri in razboi cu mintea ta. Din ce in ce mai prezent, de fiecare data. Alaturi de barfa constanta a mintii, alaturi de etichetarile pe care le produce aceasta, da-ti voie sa fii prezent in AICI si ACUM. In TINE.
Chiar daca ce simti uneori mintea ta o sa vrea sa catalogheze drept o tampenie, un non-sens, sau o iluzie.
E-n regula.
Fiecare instanta a psihicului tau isi face datoria.
Tu accepta-le pe amandoua, in fiecare zi mai deschis. Ele vor invata sa se accepte. Vor deveni complementare, doar da-le timp, si mai ales - da-le ocazia sa faca asta.

Incepe de la respiratie.
Este cel mai important exercitiu de prezenta, cu multe valente.
Pur si simplu fii constient de faptul ca respiri.
Simte in corpul tau respiratia.

E un prim pas, si este cel mai important.