luni, 2 februarie 2015

Povestiri cu talc - Terapie pentru Scaraotchi

În casa diavolului, undeva jos, într-al saptelea iad, cu toate ca era târziu, pe masa mai ardea înca o veioza. 
Obosit, dar fascinat de o carte pe care o primise chiar în acea zi de la un distribuitor,
încomoratul statea culcat în patul sau si citea. 
Lânga el erau însirate lucrarile standard ale literaturii New-Age si ale psihoterapiei
modeme. 

Într-o armonie perfecta, aici stateau una lânga cealalta "De la Yeti la Yoghin în 90 de zile", "Vindecarea bataturilor dupa metoda fratiei galactice" si "Creste spre lumina - elibereaza-te si tu de catusele caruciorului pentru copii". 

Dupa înca o jumatate de ora, domnul Scaraotchi a lasat la o parte cartea si a început sa priveasca visator în lava fierbinte care aburea în fata ferestrei sale. 

"Oare mai exista vreo speranta pentru mine?..." 

...se gândea el si îsi proiecta în fata ochilor mintii situatia familiala si evenimentele care l-au marcat în prima copilarie, care-i devenisera constiente prin lectura acestei carti. 
"Din mine nu mai poate iesi nimic..", medita el în continuare.
 
"Deja bunica a fost cumva psihotica, parintii mei au fost egoisti si narcisisti si nu le pasa de mine, fiindca erau tot timpul obligati sa lupte pe Pamânt împotriva concurentei ceresti. 
Ori de câte ori tata se întorcea acasa stresat, începea sa spuna aceleasi povesti: 

"Ha, anul acesta am tinut cu 50% mai multe liturghii negre si am realizat cu 20% mai multe abandonuri ale bisericii decât în perioada de bilant  trecuta. Nu mai am probleme decât cu câtiva sefi de departamente.
Acestia au ipotecat din nou un sir întreg de suflete deja amanetate.
Cum pot sa-mi verific socotelile în asemenea conditii?!"

Lucrurile au continuat în acelasi fel si trist, micul diavol care nu gasea sprijin nicaieri, lasa sa-i atâme coada. Dar nici asa nimeni nu-i dadea atentie. Nimeni nu-l putea suferi. Nici în iad nu era foarte agreat. Oamenii fugeau de el si blestemau folosindu-i numele. 
Cu toate acestea, avea succes, putere si îsi putea permite orice. 

Dar ce însemnau bunurile materiale fara armonie interioara, fara constiinta spirituala, fara dezvoltarea personalitatii si, înainte de toate, fara prieteni adevarati si fara un partener care sa-I iubeasca din suflet? 
Diavolul suspina adânc. 
Privirea îi aluneca peste carti si i se parea ca nimic nu mai are sens. 
Nici acestea nu-l puteau ajuta cu adevarat. Nu erau altceva decat hârtie moarta.
 
"Stai!" 
Înviorat brusc, el îsi îndrepta spatele. 
"Bineînteles! Este totusi cineva care ti-a scris!" 
Se apuca sa rascoleasca prin biblioteca si în curând gasi ceea ce cauta. Lucrarile care au trezit în el cele mai multe procese de constientizare au fost scrise, fara exceptie, de
Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. 

Entuziasmat, trecu în revista o anexa. Da, acolo scria: 
"Daca ai probleme pe care nu le poti rezolva imediat, prin tehnicile de autoajutorare pe care le-am descris în aceasta carte, poti sa mi te adresezi pentru a stabili o întâlnire de lucru si o sedinta în vederea demararii unui proces de rezolvare a acestora, prin transformare energetica." 

Cu ochii stralucindu-i si mai tare, cel care-i duce la pierzanie pe cei drepti, îsi ridica privirile si închise cartea. 

"Da", spuse el cu un glas scazut, dar plin de speranta, "trebuie s-o fac". 
"Numai el ma poate vindeca. Procesul de rezolvare prin transformare energetica ma va conduce si pe mine spre lumina si dragoste!". 

În dimineata urmatoare, chiar in timpul pauzei pentru micul dejun, s-a îndepartat de colaboratorii care nu trebuiau sa-i cunoasca toate problemele personale si a telefonat la cabinetul doctorului Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Dupa doua semnale sonore, i s-a faut legatura. 
Se auzea o muzica minunata si o voce barbateasca placuta i-a spus: 

"Alo, ai ales numarul potrivit. Aici este centrul cristalelor luminoase al lui Devadip Anand Satarasch. Sunt într-o sedinta si din pacate nu pot vorbi cu tine personal. Ma poti gasi la ora..."

Diavolul si-a notat orele de consultanta si a început sa se simta gelos. Acest om mai avea si alti clienti. Totusi, în curând, a înlaturat gândurile acestea nedemne si si-a continuat munca. 
Mai târziu, dupa-amiaza, a avut, în sfârsit, succes. 

"Da, aici Anand, ce pot face pentru dumneavoastra?!" 
a rasunat o voce stresata în receptor. 

 - "Vreau'sa stabilim o întâlnire. Am câteva probleme, poate ca mai putin obisnuite - nu stiu. Ma puteti ajuta?" 
spuse diavolul nervos. 

 - "Nu va faceti griji, gasim noi o solutie. Nu exista nicio problema pe care sa nu o cunosc si pe care sa nu o pot rezolva",
raspunse sigur pe el, Dr. Devadip Anand Satarasch. 
 - "Am studiat terapia psiholingvistica Chakra la Enlightment-Pyramid-Center
din New York si Muller-Work cu însusi Muller, cu care colaborez.
Noi doi am scris si o carte împreuna."

Diavolul stia acest lucru de la Agentia de distributie a razelor de lumina si înlemni datorita sentimentului de respect interior, caci ceea ce citise în aceasta carte deschizatoare de drumuri suna bine, îsi amintea cu precizie, chiar daca n-a înteles foarte bine despre ce este vorba. 

 - "În afara de aceasta", continua terapeutul, "cu ajutorul puterii mele directe de a vedea aurele pot gasi toate blocajele cât ai zice peste. Dupa aceea, le dizolv cu blândete, cu ajutorul fortei universale de transformare prin dizolvare vibrationala. În acel moment, va iesi la suprafata adevaratul tau eu dumnezeiesc, care se gaseste deasupra energiilor inferioare ale armurii tale emotionale si, odata cu aceasta, se va armoniza si karma ta negativa."

Între timp, diavolul era nerabdator sa fixeze o întâlnire si, din întâmplare, Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld avea vinerea urmatoare timpul necesar pentru o sedinta intensiva.
Diavolul trebuia sa-si ia concediu si sedinta costa asa de mult încât chiar si el trebui sa înghita de câteva ori în sec dar, în ultima instanta, era vorba despre armonia sa interioara si despre curatarea Karmei!
Pâna în momentul sosirii zilei stabilite, Scaraotchi a avut parte de o perioada plina de sentimente contradictorii. 
De mai multe ori a fost aproape de a anula întâlnirea, fiindca avea cumva sentimentul ca-si va putea rezolva problemele singur. 
Dar, de fiecare data, a învins senzatia ca aceasta este foarte importanta pentru el si cartile sale de tarot îi aratau acelasi lucru. 
Desigur ca n-a intrat total nepregatit în centrul cristalelor luminoase. 
S-a îmbracat cu un trenci lung, care-i ascundea statura si - înainte de toate, coada - si-a pus pe cap o palarie, ca sa nu i se vada coarnele, si-a înfasurat în jurul gâtului un sal, si-a pus manusi, ochelari de soare si cizme. 
Grijuliu, si-a turnat o jumatate de litru de parfum frantuzesc scump pe pielea scortoasa pentru ca nimeni sa nu-l poata recunoaste imediat dupa miros. 

Înarmat astfel, iesi din casa si pomi spre locul primei sedinte terapeutice.
Intrarea în centrul cristalelor luminoase era impresionanta si diavolului i s-a parut ca percepe si faptul ca acea cladire iradia ceva extrem de luminos si limpede. Pe usa, pe un panou din alama, scria cu litere violete: 

"Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld - terapie psiholingvistica pentru armonia Chakra - Mtiller-Work Master Enlighter - supervizarea de procese de transformare prin
dizolvare universala - sunati pentru a stabili o programare." 

Pentru moment, stapânul tuturor iadurilor inferioare, mijlocii si superioare, devenit nehotarât, a ezitat din nou. Dupa aceea însa, si-a facut curaj
si a sunat la usa.
 
Reusise. 
Reusise sa ajunga la cel care-l putea vindeca prin propriile forte. 
În sfârsit, acum, dupa mii de ani de blocaje sentimentale si acumulari de Karme negative, îsi va sfarâma catusele si-si va putea descoperi sinele divin. Se simtea cumva fericit.

Usa s-a deschis si în fata sa se gasea Dr. Devadip Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. Un barbat puternic, de vârsta mijlocie, îmbracat în alb, putin supraponderal - dar si Buddha a fost asa omul care, cu mult timp în urma, îi daduse atâta de furca. 
Omul acesta îi zâmbea prietenos. 

 - "Intra, îmi pare bine ca ai venit", îi spuse el. 

Stapânul fiintelor întunericului intra. 

 - "Sa mergem direct în sala de transformare. Simt dorinta ta de a te transforma si trebuie sa folosim ocazia".

În sinea sa, diavolul sari în sus de bucurie si usurare. Terapeutul sau ... a simtit ... dorinta sa de schimbare!!! 
Cât de sensibil era acest om, cât de sigur de sine, ce minte clara, cât de puternic si de spiritual.
Michiduta s-a felicitat pentru alegerea pe care o facuse. N-ar fi trebuit sa-i fie frica de sedinta de terapie. 
A mai simtit si o usoara dizlocare a blocajelor. Era sigur ca, într-un anumit fel, Dr. Anand
Satarasch lucra deja cu el mental-energetic sau karmic.
Era asa de cufundat în gânduri, încât terapeutul a trebuit sa repete de trei ori aceeasi întrebare înainte ca diavolul sa fie constient de acest lucru. 

 - "Cum? Da, am înteles. Vreti sa-mi scot hainele si ochelarii de soare. 
Cu placere dar, ca sa fiu onest, sunt putin inhibat.
Stiti, nu arat la fel ca ceilalti oameni. 
Ma simt penibil si, în afara de aceasta, nu vreau sa va sperii". 

Terapeutul l-a privit cu un zâmbet profesional amabil si i-a replicat: 

 - "Am vindecat mii de oameni.
Multi dintre ei credeau ca si tine ca ar fi altfel si ca nu merita sa fie iubiti, dar nu este asa. Ai sa vezi. 
Vom parcurge împreuna procesul de transformare prin dizolvare si ai sa-ti descoperi sinele divin pe care îl percep de pe acum, ca la toti oamenii care se gasesc în apropierea mea. 
Dezbraca-te! Peste patruzeci de minute are sa mai vina cineva pefltru o iluminare intensiva si vreau sa avem timp suficient."

Diavolul si-a adunat tot curajul, a respirat profund abdominal, pentru a se centra asa cum a învatat dintr-o carte despre aura scrisa de un domn Kiel sau Hamburg sau ceva asemanator si si-a scos ochelarii. 
A urmat palaria si în momentul în care si-a dezbracat mantaua si s-a întors, a auzit zgomotul unei somiere terapeutice care se rasturna, în spatele careia se baricadase Dr.
Anand Satarasch Erwin Kleinfeld. 

 - "Isuse, Cristoase! Tatal nostru care esti în ceruri. Binecuvântata fie împaratia ta si iarta-ne noua astazi pacatele noastre zilnice!" 

Terapeutul a continuat sa spuna toate rugaciunile si invocatiile care-i veneau în minte, tipând cu o voce sugrumata, în timp ce-si facea cruce: 

 - "Pleaca Satana! Pleaca! O cerule, ajuta-ma! De mâine am sa ma duc iar la biserica si am sa ma spovedesc de doua ori pe zi. Pleaca Satana!" 

Un moment, diavolul s-a uitat la terapeut fara sa înteleaga nimic înainte de a pricepe ce s-a întâmplat cu adevarat. 
Obosit, a facut un gest de renuntare si a spus:
 
 - "ScoaIa-te, nu sunt în timpul serviciului pâna mâine."
 
S-a întors si a iesit putin mai aplecat decât la venire. 
S-a oprit câteva clipe în fata firmei de la intrare, a smuls-o de pe perete fara mare efort si a aruncat-o cât mai departe.
 
În fata usii mai mirosea înca a pucioasa atunci când Erwin Kleinfeld, palid si înarmat cu o rama masiva în care se gasea unul dintre cele mai importante certificate de terapeut pe care le avea, a iesit si el sa vada cum stau lucrurile.

Astfel, diavolul mai duce si acum povara unei karme negative si este si acum limitat în capacitatile sale de socializare si în alegerea meseriei din cauza influentelor care i-au marcat copilaria. 
Dar aceasta poveste continua sa fie rescrisa si poate, cândva, va exista cineva care sa aiba inima suficient de mare si pentru diavol.

________________________________________________________________________