miercuri, 25 martie 2015

O mica incursiune in spiritualitatea ne-spirituala a spiritului new - age


Inainte nu se vorbea liber despre spirit. Era un subiect tabu.
Comunismul a ferecat sufletul intr-o cutiuta secreta, si l-a intentionat nul.
Cred ca – intr-un fel... asta a facut mai mult bine decat rau.
Privit la scara larga – poporul roman este unul realmente spiritual. Avem credinte adanci si nealterate in Dumnezeu, avem sfinti parinti care au savarsit minuni (in viata si dupa viata pe pamant), avem emisii bune pe inima, avem o constiinta transpersonala destul de bine consolidata.
Faptul ca a fost aproape interzisa biserica – i-a facut pe unii oameni sa-si gaseasca alinarea in secret tocmai acolo.
Faptul ca nu s-a permis discutia libera despre spirit – a creat un teren propice pentru dezvoltare pe calea maestrului interior.

Eliphas Levi – promotor al ocultismului modern, un „greu” al Inaltei Magii – sintetizeaza in „Dogma et Rituel de la Haute Magie” – un indrumar al initiatului, astfel:

„Pentru a obtine REGATUL SFANT (SANCTUM REGNUM) asadar, cunoasterea si puterea Magilor, exista patru conditii indispensabile de indeplinit:  inteligenta iluminata de studiu, o cutezanta pe care nimic nu o poate pune la incercare, o vointa care nu poate fi corupta sau intoxicata de nimeni si nimic.

- A STI
- A INDRAZNI
- A INTENTIONA
- A PASTRA TACEREA

Acestea sunt cele patru cuvinte ale Magului, inscrise peste cele patru forme simbolice ale sfinxului.

Tu, asadar, cel care studiezi aceasta carte - daca perseverezi pana la final si o intelegi, vei deveni ori un monarh, ori un nebun.

Fa ce doresti cu volumul, vei fi incapabil sa-l ignori sau sa-l uiti.

Daca esti pur - acesta va fi lumina ta; daca esti puternic - acesta va fi arma ta; daca esti elevat spiritual - acesta va fi religia ta; daca esti intelept - va fi pilonul intelepciunii tale.
Dar daca esti rau - pentru tine va fi o torta infernala; iti va sfasia pieptul ca un pumnal; va fi o durere in memoria ta, ca o remuscare; iti va popula imaginatia cu himere, si te va duce de la nebunie la disperare.
Te vei stradui sa razi de carte, si nu vei reusi decat sa-ti scrasnesti dintii; va fi ca acea parte din fabula in care sarpele incearca sa muste, dar si-a distrus toti dintii."

Traducere din "DOGMA ET RITUEL DE LA HAUTE MAGIE" - Eliphas Levi

„- A STI
- A INDRAZNI
- A INTENTIONA
- A PASTRA TACEREA.....”

Toate patru importante,  indispensabile. Nu e ca la examen, faci 3 din 4 si iei nota de trecere.
Sunt toate sau nimic.

„A PASTRA TACEREA” – a fost o atitudine facilitata chiar de interdictia data de regim.
Initiatii au parcurs un drum anevoios poate, insa au valorificat invataturile spiritului la potential maxim.

Libertatea de care ne bucuram de la revolutie incoace a facilitat accesul la informatie.
.... Insa a facilitat de asemenea si inducerea in derizoriu a spiritualului... a anulat tacerea, a dat drumul la egouri, a dezlantuit o cireada de impuritati urlatoare pe toate drumurile in cautarea unei validari sociale...

Ne-am pricopsit cu o gramada de falsi profeti, care raspandesc in toate colturile non-valori, ambalate frumos in dogme spirituale.
Se formeaza maestri pe banda rulanta.
Se reconfigureaza egouri.
Cu masca spiritualitatii, merg pe indrazneala. In maximul de potentialitate incearca si intentia.

„A sti” si „A pastra tacerea” sunt anulate.
„A sti” – se rezuma la un manual de ceva, la povestile unui maestru cu ucenici pe banda, si la maxim doua carti pe langa. Daca se poate – in format audio. Si daca se poate, mai bine un documentar totusi, hai... doua, ca nu e timp de pierdut cu detalii ... au de luptat cu demoni, au de anihilat intunericuri....

Tacerea nu se mai pastreaza. Se striga in gura mare, se urla chiar....
„A impartasi” s-a transformat in „a demonstra cat sunt eu de smecher”
Egoul se isterizeaza in ipostaze spirituale, si naste monstri.

Zilele trecute citeam un blogger care modereaza o comunitate spirituala in +google.
Era amenintat cu „justitia divina”. Pentru ca a comentat o postare „spirituala”, „pe inspiratie”, plasata in comunitatea moderata chiar de el.
Tipa, convinsa ca face channeling, a postat un procedeu de protectie, un fel de algoritm. O insiruire de contradictii per-total. Moderatorul a semnalat contradictiile.
Tipa l-a facut impertinent, si-a luat jucariile si a plecat.
Nu inainte de a-i promite proprietarului de comunitate ca are sa ceara „justitie divina” pentru asta.
A fost afectata pana la disperare. A recurs direct la „arma letala”(asa cum i s-a predat in manual), pentru ca i s-a lezat egoul intr-un mod inacceptabil.
In sinea ei (de tipa spirituala, elevata „luptatoare in lumina”)... chiar si-a imaginat un Dumnezeu – om, pe jiltul lui aurit, la care ea – ingerul lui preferat – se duce suparata, si cere sa i se faca dreptate. Cu toiagul, eventual.

Asa am ajuns.
Egouri cu masti spirituale – setate mai abitir ca ale infractorilor.
Pe agresivitate, pe orgoliu, pe autosuficienta, pe aroganta, pe stereotipie....

Lupte care-mai-de-care mai sinistre.
Lupte pentru idei.
Lupte pentru teritorii.
Lupte pentru „cauze drepte”....
Lupte „in lumina”.....

.... Da, chiar asa am ajuns.
Spirituali pe banda ... maestri in trei acordaje, pusi pe treaba intr-o nestiinta crasa.

Nevoia de a avea dreptate – una dintre cele mai pacatoase forme de auto-sabotare – creste in raport direct proportional cu gradele de initiere din dotare....

Nevoia de a fi corect - trece peste cadavre, devasteaza inimi si minti...

Nevoia de a fi validat – depaseste limitele modestiei, ce sa vorbesc de umilinta.... ce sa vorbesc de asumare.... ce Doamne sa vorbesc despre crestere... ca egoticul spiritual se vrea omnipotent si ultra-elevat... cine sa-i mai adreseze lui ceva in afara de elogii si plecaciuni...

Nevoia de a fi important – odata cu pasirea pe acest drum al spiritualitatii, se cauta mai degraba o descendenta nobila, o clasificare in top, o eticheta babana, un rol valoros... toti devin salvatori ai unei lumi josnice de altfel, uitand cu desavarsire ca s-au nascut in ea... toti se vor entitati de ceruri superioare, se vor sfinti, se vor deasupra plebei de rand.... plebe in care se scalda conform vibratiei personale.... dar asta nu se pune la socoteala...

Nevoia de a fi util – incalcand liberul-arbitru in numele unui rol inchipuit de mare guru, sau cel putin super-vindecator....

... Multe nevoi. Toate ale egoului hranit, imbuibat cu titluri spirituale...

Uitand ca „a avea nevoie” inseamna o lipsa.
Nestiind ca drumul initierii implica in primii pasi abia – depasirea statutului de nevoias...
Nestiind .... ce inseamna in fapt o initiere.
Nestiind ca purificarea inseamna mai mult decat o mantra incantata in graba, sau trei simboluri aplicate la gramada...
Nestiind.

Astazi se intrunesc spirituali care-mai-de-care mai doldora de grade si titluri.... si vorbesc demonstrativ in termeni importanti, au discutii de principiu, au discursuri pline de clisee.... stereotipii.... si le etaleaza cu mandrie... sunt „in schema”.... judeca mai rau decat inainte de a deveni „spirituali”, dar acum o fac din postura „alesilor”.... isi gadila egourile intre ei, si le hranesc reciproc – in numele iubirii neconditionate, care e confundata cu linguseala... cu mierosenia goala si calculata spre perierea fina a orgoliilor exacerbate in halucinatii de grandoare.

Spiritualitate pe banda, cu maestri de plastic – care-mai-de-care mai elevat... in necunoastere.
Bazata pe o imaginatie (si aceea limitata la cateva arhetipuri) neproductiva, si multe acte de bravura, in numele unui Dumnezeu gresit inteles.
Invocat, dar prea putin cautat in sine.

Un Dumnezu transformat in prototipul unui tip excentric, dual, razbunator, instigator la violenta, partinitor.....

Toate astea – avand la baza cele mai bune intentii.
Chiar cele mai bune.

Revin la Eliphas Levi.
Un personaj controversat, care a devenit maestru in ani.... multi ani de ucenicie pe calea spiritualitatii, in studiu intensiv si fara mutre de fandoseala auto-suficienta, cu pasi mici si siguri in experiente concrete, dar mai ales intr-o munca asidua cu propriul sine.

Spune asa:

„Tu, asadar, cel care studiezi aceasta carte - daca perseverezi pana la final si o intelegi, vei deveni ori un monarh, ori un nebun.

Fa ce doresti cu volumul, vei fi incapabil sa-l ignori sau sa-l uiti.

Daca esti pur - acesta va fi lumina ta; daca esti puternic - acesta va fi arma ta; daca esti elevat spiritual - acesta va fi religia ta; daca esti intelept - va fi pilonul intelepciunii tale.
Dar daca esti rau - pentru tine va fi o torta infernala; iti va sfasia pieptul ca un pumnal; va fi o durere in memoria ta, ca o remuscare; iti va popula imaginatia cu himere, si te va duce de la nebunie la disperare. „

Spiritualitatea poate face asta din tine: iti poate popula imaginatia cu himere, te poate duce la nebunie, si de la nebunie la disperare.... pentru ca drumul initierii implica mult mai mult decat un acordaj.... incepe cu umilinta si deschidere... implica multa munca cu egoul, si nu ma refer la aplicarea unei masti bine-voitoare care sa acopere mormanele de ranchiuni, nesigurante, frici, angoase si inconsecvente interioare.
Abia cu depasirea acestora incepe.
Frumosul si spinosul drum al initierii.

Imi cer iertare daca prin scrierea mea am provocat revolta sau suparare cuiva. Nu este intentia mea sa arat cu degetul, cu atat mai putin sa emit judecati de valoare.
Nu ma refer la nimeni in special, si nu dau lectii nimanui.
Nu sunt o detinatoare a unui Adevar absolut, sunt doar o detinatoare a unui adevar propriu. Adevar care e procesat cu micul meu creieras, prin urmare trece prin ciurul psihismului meu.
Un simplu om.
Un initiat.
Care – contrar aparentelor etalate mai sus, interpretabile in functie de dispozitie  – este convins 100% de bunele intentii ce stau la baza fiecarei actiuni in demersul spiritual al cuiva.
Tot contrar anumitor aparente, acest initiat care scrie – a petrecut ani multi, si labirinturi ciudate in experiente initiatice.
Nu sunt cu nimic mai buna decat oricine ma citeste.
Cu cat invat mai mult, cu atat ma umilesc in spirit.
Viata in trup este o scoala. Un privilegiu al sufletului. Spre intelegere si echilibru.
Nimeni nu este mai presus de nimeni.
Si toti suntem la fel de pretiosi, indiferent de titlurile pe care ni le punem, sau de cerurile din care venim.
La fel de importanti, la fel de iubiti.
Neconditionat.