miercuri, 1 aprilie 2015

Fii bun. Sau fii rau. Dar fii tu.


Majoritatea scindarilor din personalitatea, sentimentele, fiinta cuiva – provin din asta: din incercarea de a fi cineva diferit de cine este.


Multi o fac din frageda copilarie, pentru ca asa au invatat de la mama si de la tata – ca nu e frumos sa fie introvertiti, trebuie sa fie „sufleul petrecerii”, ca in familia lor nu exista „visatori”, sau invers.
Altii isi creeaza o „persona” (termen dat de Jung pentru a descrie masca sociala a individului) – de-a lungul vietii, incercand sa se integreze in cercuri care ii par „corecte”.

Cu totii avem o „persona”.
Pentru unii, aceasta „persona” este in contrast total cu propriile sentimente.
Si acestia vor fi coplesiti de propria lor creatie – pana la disociere, pana la patologic.

Toate gandurile si sentimentele cuiva sunt entitati vii, sunt forme de energie care isi cer drepturile mai devreme sau mai tarziu. 
Cu cat le ascunzi mai tare sub pres, cu atat mai isterica va fi izbucnirea lor spre eliberare.
Ca o implozie.

Propriile tendinte interne pot fi negate, insa nu pot fi ucise, oricat ai fi de radical: tine minte o lege a fizicii: ENERGIA NU MOARE NICIODATA. EA SE POATE PERPETUA , SE POATE TRANSFORMA,  INSA NU SE POATE ANIHILA.

Daca te numeri printre cei care isi neaga propriul psihism, sezi o clipa bland, si citeste, vezi o alta latura a „ceea ce este corect”:

Nimic nu este corect sau gresit. Sau bun sau rau.
Totul este.
Asa spun astia mai intelepti, cei care au trait pe pamant macar o clipa de iluminare, cei care au o viziune panoramica asupra unui adevar unic – la care fiecare priveste dintr-o pozitie distincta.

Iti dau un exemplu:
Priveste fotografia atasata.


Uite ce relaxata este tipa. Ea face parte din exact acelasi adevar din care face parte si cel din spatele ei.
Dar unghiul din care priveste ea – este total diferit. Nu are vedere 360°, si deci din pozitia ei totul este perfect.
O vezi ce relaxata zambeste in timp ce tipul din spatele ei traieste o tragedie de nedescris?
O poti condamna?
Nu.
Ea nu are nici cea mai mica idee de ce se petrece in spatele ei. Cat vede ea – totul e perfect.
Ar putea la un moment dat sa se intoarca, intrigata de zgomot, insa la fel de bine ar putea sa nu o faca.
Este pe plaja, lumea se distreaza, e zgomotoasa, si peisajul din spatele ei ii ieste deja cunoscut. A trecut pe acolo cu cateva minute inainte. Totul era in regula. Valurile marii, si oameni galagiosi.
Vederea ei e conditionata de pozitionalitate.
Daca ar vedea panoramic – zambetul acela relaxat s-ar crispa instant.

Asa e si in viata.
Avem vederea limitata de pozitionalitate.
Nu detinem un adevar absolut, pentru ca nu avem resursele necesare sa-l captam.
Fiecare adevar al cuiva, este o frantura, un flash din TOT.

Astfel ca inteleptii au dreptate: Nu exista „corect” sau „gresit”. Nu exista „bun” sau „rau”. Totul este perfect asa cum este.
Din ratiuni care depasesc pozitionalitatea.

Tu, si tu, si eu, si tu – circumspectule, si tu – critica mica, si tu – vinovat fara vina, si tu – acuzatoare virtuoasa.... toti am fost creati pe un tipar unic, util in Univers exact asa: nu judeca Creatia, ca nu ai toate datele.
Respect-o, pentru ca faci parte din ea.
Ai rolul tau in Tot.
Unic si special.

Ar fi ridicol sa fim toti doctori. Cine ar mai construi locuinte? Cine ar mai vinde ardei? Cine ar mai face legea? Cine ar mai cultiva pamantul?

De ce ai vrea sa fii arhitect, daca talentul tau special este muzica?
Cu ce esti de folos societatii, si cu ce iti esti de folos tie – daca iti negi propriile valori in favoarea unor valori imprumutate?
Ce vei da vreodata la maxim potential al creativitatii?
Ce vei face vreodata deosebit de turma?
Care va fi amprenta ta unica, daca tu copiezi ceva ce „e mai bun”, sau „mai util” ?

Cine judeca „bun” sau „util” ?
Din a cui pozitie ceva „bun” este „bun” pentru tine?
Dar pentru societate?

Stai o clipa si priveste la scara larga. Doar o clipa.
Vezi cercul tau de prieteni in ansamblu.
Vezi cat de bine pica veselia unuia pe langa meticulozitatea celuilalt, pe langa anxietatea altuia, pe langa sentimentalismul cuiva.
Daca ati fi toti anxiosi? Cum ar fi? Cum v-ati intelege? Ce ar iesi creativ din intalnirile voastre?
Dar daca ati fi toti veseli?

Ridica pozitia putin mai sus. Vezi orasul.
Cum ar fi de-ar fi toti la fel? Cum ar avea loc toti in acelasi timp in acelasi super-market preferat, pe aceleasi trasee, cu aceleasi haine pe ei, cu aceleasi tendinte?
Crezi ca ar fi armonie? Ar fi un dezastru! S-ar calca toti in picioare, si s-ar enerva toti in acelasi timp, in acelasi fel, si s-ar ajunge la isterie in masa instant.

Aud adeseori oameni care spun despre ei ca sunt „prea buni”.
La fel de des vad oameni care se considera in sinea lor rai, si mascheaza asta printr-o atitudine de exagerata mierosenie.
Vad oameni care se considera atat de mici incat toata viata lor se expun unor pericole ridicole, incercand sa-si compenseze micimea din capul lor.

Eu as da un sfat intelept – din pozitionalitatea mea....

FII BUN. SAU FII RAU. DAR FII TU.
Nu incerca sa manifesti un fals, nici daca in opinia ta acela este mai corect. Nu te ajuta cu nimic, nici pe tine, nici pe restul lumii. Nu te impovara cu datorii pe care nu le ai, nu-ti lipsi de respect Creatorul.
Fa cel mai reusit exemplar din tot ce esti tu. De asta ai fost creat. Sa te manifesti pe tine, exact asa cum esti tu. La potentialitate maxima.

Nu instig la maleficitate.
Nimeni nu se naste malefic. Oamenii devin malefici exact atunci cand devin coplesiti de poverile propriilor tendinte ferecate cu sapte lacate si aruncate in subsoluri sufocante.
Maleficitatea se naste din implozia produsa la un moment dat. Din frustrare cumulata – care in conditii extreme da pe din-afara.
Din frica.
Frica de a nu pierde ceva ce nu ai avut niciodata – iubire de sine...

Iubeste-te asa cum esti.
Valorifica-ti fiinta la maximul potentialitatii tale. Dumnezeu te-a creat exact asa – cu un scop. Scopul este intotdeauna creativ, niciodata distructiv.
Intreaga creatie se bazeaza pe evolutie. Niciodata pe involutie.

Crezi despre tine ca esti rau?
Cine judeca asta? Dupa ale cui criterii? Din ce pozitie?
Cum poti face „bun” din „rau” ?
Iti spun eu?
Fii un rau autentic, fii un rau bun, unul despre care diavolul sa spuna „Oh, nu.... nu tu din nou....”
Si tine in minte intotdeauna ca fiecare rau contine ceva bun, asa cum fiecare bun contine ceva rau.
Lasa radicalitatea. Da ochelarii de cal jos. Intelege ca tu esti valoros tocmai pentru ceea ce esti tu. Tu esti unic, si deci indispensabil in TOT.

Nimic nu este „bun” sau „rau”.... Totul este.

Ce-ar fi umorul fara o doza de sarcasm?
- Umorul este ceva bun. Fara umor – ne stingem acri si incrancenati.
- Sarcasmul este catalogat drept rau. Acid.
Dar un sarcasm sanatos, lipsit de complexe, lipsit de ranchiuni – face umorul - umor, nu-i asa?

Ce-ar fi iubirea fara abilitatea de a spune „NU” ?
- Iubirea este ceva bun. Este maximul. Insa din iubire spui „DA” la tot? Da, il lasi pe celalalt sa ti se urce-n cap? Da, accepti sa fii intr-o relatie romantica cu toti care te iubesc? Da, faci sex cu toti care isi doresc asta de la tine? Da, aprobi comportamente daunatoare pentru tine sau pentru altii, doar pentru ca iubesti? Ce e iubirea fara discernamant? Se poate numi iubire? Niciodata.
- „NU” este o negatie, ceva negativ. Cand cineva spune „NU” – provoaca in altcineva o incomoditate. Refuza.
Dar ce ne-am face daca am iubi toti ca orbii si am spune „DA” la tot?

Ce-ar fi lumina fara intuneric?
- Lumina este ceva bun. La propriu si la figurat. Insa lumina fara umbre te-ar orbi.
- Intunericul este ceva negativ. La propriu si la figurat. Insa doar el, intunericul – pune in valoare lumina.
Incearca sa-ti imaginezi un cer fara nori, fara noapte, fara intuneric. Orbesti chiar si in gand. Te dor ochii. Incearca sa faci o fotografie doar cu lumini, fara urma de intuneric. Fara umbre. Ce vezi din ea? Nimic....

Totul este „bun” sau „rau” – in functie de o judecata anterioara a unei pozitionalitati.

Ploaia este buna sau rea?
Este buna, este necesara – pentru sol, pentru atmosfera, pentru viata.
Dar este rea pentru cineva care a iesit din casa in tricou si slapi. Acela va raci.
Ceea ce este universal bun si binecuvantat – lui, dezbracatului – astazi ii face rau.
Dar raul pe care i-l face este atat de malefic?
Ce ar face organismul lui fara o raceala din cand – in – cand, ocazie cu care elimina toxine din corp?
Ceea ce este universal rau, boala – iata ca are si un rol pozitiv in biologia corpului.

Lasa judecatile de valoare... n-au nici o valoare reala la scara larga.
Fii tu asa cum esti tu, bun sau rau, si fii sigur ca atata vreme cat cizelezi acest „tu” – esti pe un drum bun.

Esti creat cu bunele si cu relele TALE.
Fii bun si lucreaza la ele, asa cum poti tu mai bine. Nu le ocoli, si nu le imprumuta pe ale altora. Nu este treaba ta sa dezvolti si sa repari calitatile vecinului. Treaba ta este sa ti le lucrezi pe ale tale.
Esti unicul expert in ele.
Si esti perfect asa cum esti.
Daca ai sti....