joi, 4 iunie 2015

Ahh, PROIECTIA...

„Sună cam ciudat textul... Blesteme ?? Cred că în viață fiecare om a aflat..a citi ..a descoperit cum să se protejeze de energiile negative... Frica este ..energia negativă care ne distruge... Teama de necunoscut... Incultura ne conduce în calea ... propovăduitorilor de Apocalipsă... Blestemelor... Energiilor negative...Fricii.... Teamă..”

 Acesta este comentariul unei doamne la o postare de-a mea despre Iertare. Aceasta postare..

In prima faza am simtit nevoia sa-mi citesc inca odata propriul text. Stiam ca nu aveam cum sa inserez cuvantul „blestem” in acea scriere, insa revolta doamnei parea atat de consistenta, incat m-am asigurat intai ca nu am luat-o razna intr-un exces de zel „scriitoricesc”...

„Rezulta ca totusi nu am luat-o chiar razna” – imi zic imediat linistita. 
Nu exista acel cuvant in textul meu. Nici trimitere printre randuri la ideea de blestem.

„Iata, ce frumos imi serveste doamna pe tava un subiect care oricum se cerea discutat in mintea mea, demult”... – continui inviorata monologul interior.

Cam de vreo patru luni refuz sa astern „pe hartie” scrierea asta.
Din motive de lasitate – pana la urma, desi in capul meu cret imi spuneam ca mai bine evit, pentru a nu rani sentimentele nu-stiu-cui... mai bine imi tin gura si inchid o cutie a Pandorei deschisa involuntar, atunci cand am ranit sentimentele cuiva pentru ca am dat curs unei cereri prietenesti – si am raspuns cu sinceritate la o intrebare serioasa.
Numai bunul Dumnezeu stie daca am gresit, asa cum El stie ca atat intentia, cat si expunerea mi-au fost lipsite de judecata ori prejudecati, in ciuda misiunii ingrate de a contrazice oarecum credinta interlocutorului meu din acel moment.
Interlocutor care s-a simtit atacat la persoana, desi mi-am cerut iertare anterior pentru raspunsul meu care nu ii va maguli egoul, dar care e singurul pe care il pot da in conditiile in care mi-l cere.

Acea intamplare mi-a deschis larg portile catre contemplarea serioasa a proiectiei.
Se pare ca odata deschise – nu se lasa ignorate – pana nu le valorific in scris.

Modul in care am gestionat intamplarea in continuare si pana in acest moment este – de asemenea – o proiectie. A mea.
Ceea ce scriu nu ar trebui sa fie conditionat de o posibila reactie. Nu scriu pentru O persoana anume, iar inspiratia mea nu se raporteaza de fapt la felul in care cineva digera ceea ce scriu.


Asadar, PROIECTIA:

Asa cum am povestit si cu alte ocazii, psihismul  se bazeaza pe tipare - achizitionate in prima copilarie, tipare ce contin seturi date de credinte definitorii, moduri de perceptie, moduri judicative, moduri de reactie, etc..
Suntem in principiu functionali (cea mai mare parte a timpului) pe un fel de pilot automat. Care „mana caii” in baza acelui soft engramat initial in sistemul de referinta.

In acelasi timp, ironic sau nu, conform softului, individul nu poate vedea, intelege, judeca – ceva ce nu face parte deja din sistemul de date care ii compun psihismul.

Adica – mai exact – daca eu (in subliminal, acea instanta subconstienta a mentalului – acolo unde sunt engramate tiparele) nu cred ca exista .... rosii negre – sa zicem, tu poti sa-mi umpli casa de ele, ele pot exista peste tot in jurul meu, unele mai negre decat altele – eu nu am sa le vad. In cel mai bun caz am sa le vad, si am sa merg pana in panzele albe cu ideea ca ele sunt rosii toate.
Proiectia mea.

S-a facut un experiment  despre care am mai scris deja de vreo doua ori. Il expun si aici:
(daca ma citesti deja constant – nu iti da ochii peste cap, stiu ca ma repet ca o moara stricata, dar ma gandesc si la cei care citesc doar asta. Tu treci peste urmatoarele randuri. Sau mai citeste odata, nu strica niciodata sa-ti reimprospatezi putin cunostintele. Repetitia e mama invataturii, nu?)

„unui tip i s-a indus in stare de hipnoza ideea ca in acea sala nu se afla fiica lui.
Nu doar ca nu si-a vazut copilul  care statea fix in fata lui la o distanta de un metru, dar a si VAZUT PRIN EA.
A citit un biletel pe care cineva il tinea in spatele fetitei, in asa fel incat – sa poata fi citit doar daca ar fi dat micuta la o parte.
Omul a citit fara probleme, ca si cand era cel mai natural lucru din lume – ceva ce nu avea cum sa vada... A VAZUT PRIN EA, PENTRU CA SUBCONSTIENTUL LUI ERA CONVINS CA EA NU EXISTA ACOLO.
Fizic nu a contat cu nimic faptul ca ea de fapt era acolo. Nimic din ceea ce el nu continea in mental  – nu exista in exterior. Adica exista, evident ca exista, insa nu si pentru el.. „

Cam asta este proiectia.
Tot ce gandesti vreodata ca gandesti, tot ce intelegi ca intelegi, tot ce percepi ca percepi – este o proiectie a continutului propriului tau subconstient.
Acela care ruleaza un programel fara a-i contesta valoarea de adevar.

Tu nu intelegi neaparat ce scriu eu, ci iti validezi propriul set de credinte cu privire la subiectul pe care – si eu il dezbat.

Asa cum doamna de mai devreme a inteles blesteme dintr-un text care nu continea nici macar o aluzie la ele.
Asa cum interlocutorul despre care vorbeam s-a simtit criticat intr-o discutie care de altfel nu continea nici urma de asa ceva.
(Aveam – ce-i drept o parere diferita de a sa cu privire la topicul dezbatut. Insa dezbateam un caz care dadea cu virgula in acel moment, nu persoana. O idee, nu un om. Dimpotriva, apreciam omul.
Asa cum alte cateva sute de persoane au gasit articolul ce a deranjat-o atat de „grav”  pe doamna cu blestemele – util.
Asa cum un alt personaj (cel  principal din controversata poveste cu interlocutorul) – desi a fost oarecum urecheat pentru o atitudine malitioasa – si-a asumat, a ras, si mi-a replicat ca „Fiecare pasare pe limba sa piere”.  
(Aici trebuie sa adaug ca personajul razator este – evident – unul controversat si temeinic lucrat din interior in exterior)

Fiecare va ramane cu un alt paragraf in minte din tot ce scriu acum.
Fiecare isi va lua de aici exact ceea ce deja exista in sine.
Din exact acelasi text – fiecare va intelege diferit in functie de propriul psihism.

Fiecare va citi cu un sentiment diferit, desi continutul este acelasi, indiferent de cate persoane il citesc.

Majoritatea vor avea tendinta sa ma judece pe mine citind ceea ce tocmai scriu.
Unii (cel putin unul) vor spune ca sunt brilianta (multumesc Ema – stii ca te iubesc :*), altii vor constata ca am o minte colosala (te iubesc Gelu, multumesc pentru toate cuvintele pe care ni le-am spus de-a lungul timpului), unii vor fi convinsi ca sunt o cretina batuta in cap si isi vor promite ca e ultima data cand vor mai deschide vreo postare de-a mea, altii vor simti revolta – pana la necaz, isi vor freca degetele in timp ce vor duce o lupta cu sine: „a comenta, sau a nu comenta” ...

:))))))))))))))) O chestie de proiectie.

Nu eu sunt de mai multe feluri in functie de cine ma citeste, ci toti care ma citesc vor percepe informatia lansata de mine prin ciurul propriilor proiectii. In raport cu felul in care ei  coabiteaza cu propriul Eu in carcasa magnifica numita corp (minte – spirit)

Heeeiiii .... nu te pripi sa concluzionezi ca proiectia asta e o boala grea de care trebuie sa te debarasezi imediat....
Nu e nici atat de simplu, si in acelasi timp - nici atat de grav:

Cata vreme fiintezi in trup – vei avea mereu o minte in dotare.
Nu te poti debarasa de ea.

Ceea ce poti sa faci, insa (si nu e putin lucru), este sa te observi, si sa-ti educi mintea sa colaboreze cu tine prieteneste, mai degraba decat sa te conduca orbeste dupa niste sabloane limitative.

Te poti observa din ce in ce mai detasat, cu timpul.
Cu timpul poti ajunge sa-ti depistezi propriile bariere, propriile produse toxice.

Daca si numai daca esti dispus sa te privesti cu sinceritate in oglinda, chiar daca ceea ce vezi in prima faza te poate nemultumi.
Daca si numai daca esti dispus sa vezi dincolo de Eul care iti supra-incarca mentalul cu toate bazaconiile posibile si imposibile.

Din postura pur egotica – totul se rezuma la tine, totul trebuie sa protejeze o imagine construita cu sarg despre persoana care tu vrei sa fii. Aceea pe care o poti accepta.

(Ex.:
- Nu te doare durerea cuiva, te doare faptul ca tu te simti neputincios in prezenta cuiva care simte durere. Oricat de empatic ai fi – durerea in sine nu este contagioasa.

- Nu te afecteaza parerea cuiva despre tine, nu exista oameni abilitati in a judeca dupa un adevar absolut – te doare faptul ca imaginea ta despre tine este amenintata cu sifonarea, in timp ce tu depui eforturi imense sa-ti consolodezi o chestie greu de construit, numita „stima de sine”.

- Cineva care te critica pe tine nu iti atinge stima de Sine in sine, ci iti atinge propria zona de disconfort cu privire la stima de sine.
Iti oglindeste propria slabiciune din zona asta numita „stima de sine”.

- Nu te afecteaza ca cineva te ignora – decat in momentul in care te raportezi la cantitatea de atentie pe care respectivul ti-o ofera.
Prin urmare nu esti afectat cu adevarat de atitudinea cuiva fata de tine, ci de propria ta atitudine cu privire la tine (daca iti plasezi sau nu pe umerii cuiva din exterior propriul confort emotional, si la un nivel mai profund – cata ignoranta exista in tine fata de propriile nevoi, versus propriile principii care implica multi de „trebuie”, „corect”, „gresit”, „bun”, „rau”).

- Nu te doare lipsa fizica a cuiva, nimeni nu iti sustine psihicul sau fizicul in zona de confort , cu exceptia ta – te doare faptul ca te simti incapabil sa te iubesti pe tine fara validare constanta din exterior.
Daca cineva pe care te rezemi in procesul asta de autoacceptare, sau coabitare cu sine – pleaca din viata ta, te vezi pierdut intr-o deziluzie a propriilor proiectii diforme cu privire la tine... nu mai ai pe ce te sprijini, schiopatezi)

- Nu te afecteaza direct nici un articol pe care il citesti, n-ar avea cum... e o insiruire de cuvinte printre mii de alte combinatii de cuvinte din toate cartile, ziarele, blogurile din lumea mare... te afecteaza propria proiectie cu privire la un subiect sau altul.
Cel care scrie nu ti se adreseaza tie personal, tu poti la fel de bine sa nu citesti niciodata exact acel articol, dintre milioane de articole, si daca totusi l-ai citit il poti la fel de bine uita in urmatoarele 10 minute. Sau il poti inchide din prima. Dupa primele doua randuri.
Nu rezoneaza cu tine.
Daca te-a afectat intr-un fel sau altul – a fost o oglinda a propriului disconfort cu privire la un subiect. Subiect care trebuia scos la „discutie” mai devreme sau mai tarziu.
Disconfort care se cerea remediat.

Exemplele merg la infinit. Intocmai ca si Proiectia.

Cum faci sa controlezi procesul – care pana la urma se auto-executa fara sa te intrebe in prealabil daca doresti sa ruleze sau nu?
Intreaba-te cat mai des cine gandeste acel gand pe care il ai.
In special in cazul acelor ganduri care iti produc disconfort.
Fii din ce – in – ce mai prezent in tine, acolo unde gandurile fac zgomot si se invalmasesc unele peste altele – „unul mai destept ca altul”.
„Bad-ass versus Smart-ass”

Atentie – nu incerca sa faci pe zbirul cu ele. Nu faci decat sa executi un alt program automatizat de dizarmonie.

Observa-le cat mai detasat, nu te lasa - macar o data (prima data e cel mai greu) – absorbit in valtoarea lor.
Lasa-le sa fie, si nu-ti pierde pozitia observatorului. Doar de acolo le poti analiza non-atasat. Limpede.
Cu timpul vei depista o gramada de idei absurde, care iti defineau credintele – fara o baza solida in realitate.
Cu timpul te vei imprieteni cu tine.
Cu timpul vei intelege valoarea reala a expresiei  -  „TU SI NUMAI TU”...