vineri, 21 august 2015

Fii barbat!


Am scris despre femeie. Si am sfatuit-o sa fie femeie.
Sau, ma rog, mi-am expus viziunea asupra acestui curent cancerigen al femeii puternice - care, din pacate viciaza natura intrinseca a genului feminin, a yinului, si genereaza barbati cu sani. Birjari cu utere. Sau femei cu coaie. Dar cu coaie goale, nefertile. Ca organul in sine apartine - in continuare - barbatului. Impreuna cu hormonul.

Femeia cu coaie - este o copie a suprafetei, ca testosteron... nici n-are ca barbatul, si nici nu si-ar dori... Doamne fereste, ca de i-ar mai creste si barba, s-ar transforma din barbatul pe care il imita - in maimuta.
Urangutan.
Deci - un fel de femeie - birjar complexat de o dotare slaba. Care scuipa si injura tot ce depaseste 5 cm de barbatie erectila.

Dom'le... am facut o treaba buna. Cu exceptia faptului ca nu am precizat in detaliu - cam cum se manifesta o femeie. Puternica. Nu femeie - barbat, ci femeie -femeie, puternica tocmai prin feminitatea ei integrata.
Asumata.

Si m-am trezit asaltata de mesaje. Felicitata pana la cer si dincolo de el. Distribuita si copiata in draci.
Aproape sa ma-ngrijorez de ce-am scos din mine, de-a putut sa rezoneze in constientizare cu atata lume.
Ca de regula - eu scriu chestii destul de greu de digerat cu Eul.  Cam dau din topor, fara inimioare, floricele, limbute scoase.

Mica psihopata, cu care deja sunt pe pace - s-a auto-sesizat, si a gasit imediat buba.
M-au distribuit foarte multi barbati. Am prieteni in lista, care au copiat paragrafe din context, si le-au dat drumul in cronologii, fara sursa, fara context.
Am fost abordata de foarte multi misogini si psihopati. Felicitata. Ca cineva trebuia sa puna odata punctul pe "i".
Am fost ceruta in casatorie, invitata la cafele, la plimbari, si la relatii.
Din-alea "sanatoase".

Am citit mesaje ale unor barbati frustrati de jocul seductiei, si de toata chestia asta numita romantism. Amor. Heterosexualitate.
M-am luat de cap.

Mai baiatule.... eu am vorbit de feminitatea femeii - si tu ai inteles ca eu militez pentru reducerea ei la conditia de .... barbat, dar unul mai supus tie, daca se poate - si cu un usor retard - astfel incat sa n-aibe nici o pretentie de la tine, nici de la viata in general... ci sa te adore, oricat de tampit ai fi, si sa-ti faca plecaciuni cand ii faci onoarea sa-i traversezi raza vizuala.
Daca se poate - sa nici nu-si permita luxul de a respira fara acordul tau, si... daca tot e sa fie femeie - sa zica naibii "da" la tot, si in rest sa taca, sa nu te oboseasca, sa-si desfaca mai bine, cuminte si docila picioarele, si in maximul fazei de atitudine - sa-ti indese sfarcurile-n gura atunci cand tu ai aere de sultan dual, trial, sau multi....axial.
Ca femeia e nascuta pentru a-i fi supusa masculului, la propriu - nu sa aibe idei... ce idei? Sa zica "da" la tot - nu implica neaparat cognitie.

Aham. Mea culpa.
Nu la asta ma refeream, sultane.
Asta nu e feminitate, e doar un curent social (ca si curentul "femeii cu coaie") extrem, care a redus femeia la conditia de sluga inculta si supusa neconditionat barbatului, acest buric al pamantului, lipsit de obligatii, si plin de drepturi, ba chiar doldora de aere de grandoman misogin.

Esti barbat sau carpa?
Vrei femeie, sau vrei gonflabila cu muschi de mascul - s-o tina la treburile casei, de pe langa casa, si la carat cartofi din piata - pe jos, ca cu masina n-are ce cauta (ca-i femeie...), iar tu n-ai timp de de-astea... ?

Vrei femeie, sau vrei o mama imbunatatita, dar numai cat si cum dictezi tu?

Vrei femeie, sau vrei slugareala, incepand de la treburile casei, si incheind cu propriile ganduri, sentimente, nevoi?
Ce nevoi, asa-i?
Singura ei nevoie esti TU, asa-i?
Tu esti miezul.
Ea ... sa te aduleze, ca de-asta a fost creata.
Dar sa te aduleze in termenii tai, nu asa.... cum vrea ea, nu cumva sa-i vina vreo idee incomoda. Ideile sunt periculoase. Aduc cu ele mereu cate ceva nefast.
Cum ar fi sa-ti ceara cam acelasi respect pe care tu, importantule, il impui neconditionat! La bine si la rau, si daca nu e bine - facem. Cu pumnul in masa. Sau direct in ea.

Esti barbat, sau carpa?
Ce ai tu de oferit unei femei?
In afara de coaie pline, si de multe ori nici alea?
Ce stii tu sa faci, asa incat o femeie in puterea cuvantului - sa te vrea langa ea?
Cam care-ti sunt calitatile, si exact ce anume iti doresti de la o femeie? In afara de a-ti fi supusa orbeste, ca asta am inteles deja, s-a rezolvat: Nu se poate.
A trecut vremea aceea. Patriarhia se stinge - cu bunele si cu relele ei. Acum suntem egali in drepturi. Din punct de vedere social. Ca in mentalul colectiv.... inca mustim in vechea paradigma.

Ce anume vrei de la aceasta creatura numita femeie, cu rol nedefinit in mintea ta?
Ca viata-i construita asa: intai stii exact ce vrei, si abia apoi - cu subiectul in mana - treci la predicat. Adica stii unde, si mai ales - CE sa cauti.

Cu o mica precizare: vrei dama ideala - faci bine si te faci barbat.
Nu carpa.
Nu stai ca boul si-astepti sa-ti bata la usa printesa din povesti, care sa-ti ceara mana in genunchi, cu papionul sub barbie si jartiere fara bikinei, gata sa sara pe tine si sa-ti adulmece fiecare particica de carne, in timp ce-ti susura suav si seducator la ureche ca e flamanda de tine, si ca nu vrea nimic, nimic, nici macar s-o privesti, ci doar sa te bucuri de act, sa-ti priasca, sa-ti tremure genunchii de fiori, pana ajungi la extaz, pana-ti dai ochii peste cap si respiratia ti se sacadeaza in ritmul nebun al unui amor salbatic, transcedental.
Dupa care - odata consumat de pasiune - ea, zeita Amor sa se tranforme brusc in stana. Sa ramana acolo inerta, in asteptarea unei noi chemari. Sau, ma rog, daca chiar vrea sa miste, s-o faca constructiv - si sa-si puna sortul de menajera.
Pana-ti vine tie-a.... ..te.
Dar cumva sa faca bine sa nu-ti miroasa a ceapa calita, si nici vorbe prea multe sa nu scoata. Decat cateva, si toate sa fie cu scop de maguleala. Catre tine - nababul. Altfel - tacerea e sexy. Mai bine sa geama ca-n filme, ca-i de-ajuns.

Te cred.
Toti visam la povesti nemuritoare. Barbati si femei.
Dar concret. Revenind la realitate.
Am o mica intrebare:
Esti barbatul pe masura femeii la care visezi?
Sau tie totul ti se cuvine, no-matter-what, pentru ca tu esti BARBAT??
Chiar esti?
Sigur-sigur?
Adica.. in afara de faptul ca detii un penis din constructie - esti sigur ca nu esti o pitipoanca ravasita de fantezii, dar coplesita de complexitatea vietii - care cam si cere, nu doar da?
Tu ce stii sa dai?
Ca sa ai.
Femeia aia la care visezi, dar care pentru tine nu exista, ca toate-s ori curve, ori proaste, ori si - si...
Tu.
Personal.

Cam cum esti tu - daca numai de din-astea te "lovesti"?
Te-a sagetat vreodata prin creieras, macar tangential - sa te cugeti nitel?
Chiar esti impecabil?
...Sau nu-i nevoie?
Asta e treaba femeii, asa-i? Tu deja faci onoarea sa existi, si sa ai erectii...

Ahh, barbate.... barbatia-i chestie cu talc.... La fel ca si feminitatea.
O pereche de sani in vant, si-un penis erectil nu-s totul... Nici macar la animale.
Si alea au un joc al seductiei.
Sa stii.

Ce vrei tu.... implica chestii. Prima dintre ele - sa fii barbat. Nu primadona cu aere de printesa bosumflata, nici porc ordinar, misogin, pamflet de mascul, cu aere de grandomanie intr-o viata ce te contrazice constant, si-ti da oameni si lectii pe masura ta.

Da, sunt de-acord ca s-a nascut un curent nefiresc al femeii asa-zis puternice, care numai puternica nu e – schimonosindu-se ca o paiata in propria viata cu aere de mascul feroce.... insa stii de unde vine asta?
De la TINE, mai draga, ca de cand e libertate de exprimare – judeci ca un calau femeia pe toate partile, si dai ca animalul din micimea ta, tot felul de cretinisme: femeia trebuie sa....., nu-i femeie daca....., un barbat nu sta langa tine daca....., barbatii vor....., barbatii au nevoie....., barbatului ii place.....

Femeia ca fiinta sociala a fost oprimata secole de-a randul. In constiinta colectiva inca exista holograma femeii ca apendice al barbatului. Si-acum, daca s-a dat drumul la libertate, fiecare intelege cum poate, cat il duce tartacuta – toata chestia asta cu egalitatea.

Nu, nu suntem egali, si nici nu vom fi vreodata.
Dar nu are nici o legatura nici cu dreptul fundamental la exprimare, nici cu egalitatea de sanse din punct de vedere profesional, nici cu statutul in celula sociala numita „familie”.
Acolo suntem egali, draga misogin cu fite de papusica miorlaita.....

„Nu suntem egali” – nu are legatura cu masurarea superioritatii si inferioritatii, sultane.
Are legatura cu natura intrinseca a fiintei.
Unde masculul e masculin, femeia e feminina. Ambele egal de perfecte, cata vreme nu-i invers.

Tu cat de masculin esti, cand te plangi ca o baba morocanoasa - de femeie, ca nu te curteaza ca pe o diva, sau ca nu te vrea in viata ei pentru ca n-o respecti, sau ca are tupeul sa aibe pareri proprii si discernamant la purtator?
Da’ tu ce vrei? Femeie, sau marioneta?
Da’ tu ce esti? Barbat, sau fecioara neprihanita, in asteptarea printului pe un cal alb, care sa te fure de la balcon, asa, in camasa de noapte, cu parul ciufulit si ochii bulbucati de mirare, nevinovatie, dorinta aprinsa, dar neconstientizata?
Hmm?

Crezi ca cu aerele astea de papusica („e frumoasa, dar e proasta, fa...”) esti vreun magnet pentru femeia nepervertita de curentul „femeii cu coaie” de care fugiti toti ca potarnicile, dar pe care le atrageti in viata voastra pe legea naturala a rezonantei?

Vanatorule.... viata iti da pe masura ta.
Nu pe masura elucubratiilor pe care le scoti pe gura, azi albe, maine negre, niciodata pe-o linie dreapta.
Pe masura ta, ca om.
La fel si la femei. Exact la fel. Aici suntem egali.

Scriam la femeie:
„O FEMEIE PUTERNICA ISI TRAGE PUTEREA DIN FEMINITATE PURA.
Atunci cand colaborezi cu natura polaritatii tale – n-ai alt rezultat decat Puterea personala.
Care nu e similara cu Forta, si Doamne-ti multumesc pentru asta. Ca altfel am trai intr-o societate de urangutani.”
E valabil si la barbat. Cu masculinitatea lui intrinseca.

Eu scriu pentru ambele sexe in general. Si tot bat moneda (nu degeaba) pe faptul ca lumea din jurul tau este o mare oglinda vie a interiorului tau.
Si ca fiecare percepe oamenii si intamplarile in functie de propriile tipare judicative. Fiecare intelege altceva din exact acelasi lucru, pentru ca fiecare e construit intr-un fel anume.

Daca tu ai intelege asta, ti-ai usura enorm frustrarile.
Si in loc sa tot dai vina pe femei, ba ca-s curve, ba ca-s proaste, ba ca n-au gusturi, ba ca nu mai stiu sa lupte pentru tine, armasarul fara sa, ba ca nu mai stiu sa aprecieze .... nu stii nici tu exact ce – mai bine iti faci un bine si te uiti nitel in tine, acolo unde, stiu, ti-e groaza sa faci pe desteptul, ca nu esti, habar n-ai cine si cum esti tu, de fapt, astepti sa te valideze femeia, in timp ce tu ragai judecati de valoare in care crezi temporar, in functie de situatie, cam cum te coafeaza pe moment.

Tu, personal. Cine esti tu? Cum ti-e Sinele?
Sa-ti spun eu?
Exact asa cum critici tu in jur. Femeile din viata ta nu fac altceva decat sa te demaste pe tine in tine, asa cum esti, fara mastile pe care ti le pui ca sa functionezi in societate.

Vrei o femeie „adevarata” ?
Fii barbat. Tot „adevarat”.
Stiu... stiu.... tu deja esti, ca ultima data cand ti-ai verificat erectia, inca erai performer....
Despre ce vorbim?