duminică, 23 august 2015

Prietenul meu, ingerul



- Esti aici?
.....
- Hei, esti sau nu esti?
.....
- Nu-mi face asta. Raspunde. Da, sau nu.
- Pai cum ar fi fost sa raspund, daca nu eram?
- Pai n-ai cum sa nu fii, ma gandesc ca chestia asta a voastra, ingereasca, e mult mai sofisticata decat ca-ntre oameni. Azi esti – maine nu. Nu?
- Nu?
- Pai da: ca daca io o iau razna fix cand tu nu esti – ma gandesc ca vina e splituita cumva, dar mai mult catre tine, ca tu erai pazitorul.
- Zau?
- Nu esti deloc amuzant azi. Daca nici ingeru’ nu mai gusta un umor fin....
- Gusta ingeru’. Numa’ ca tu auzi splituit. Cateodata esti foarte galagioasa, auzi greu in taraboiul din tine.
- Aham. Despre asta vroiam sa si vorbim. Cum le stii tu pe toate....
- Esti amuzanta. Iti gust umorul fin.
- Multumesc. Macar ingeru’ sa ma aprecieze la valoarea mea reala.
- Hai, lasa ironia. Ce te doare, copile?
- Asta. Ce-ai punctat tu. Zgomotul. N-ai putea pune un zid antifonat, cu o pancarta mare, pe care sa scrie ceva de genul... 

„PUTIN OCUPATA.
REVENITI MAI TARZIU.
MULT MAI TARZIU.
DOAR DACA E MUSAI.
SI NUMAI DACA CHIAR EU SUNT INDISPENSABILA.
CU TOATE CA NU SUNT.
DECAT PENTRU MINE.
MOTIV PENTRU CARE SUNT PUTIN OCUPATA.
CHESTIA ASTA CU REVENIREA MAI TARZIU E O POLITETE CONSENSUALA.
MAI CITITI SI DINCOLO DE CUVINTE.
NIMENI NU-I INDISPENSABIL NIMANUI.
NICI MACAR EU. 
PLECATA DUPA CAI VERZI PE PERETI.
REVIN IMEDIAT.
SAU PUTIN MAI TARZIU.
PUTIN MAI MULT MAI TARZIU.
TARZIU DE TOT.
VA IUBESC”

-Hhhaaaahahahaahhhhaaaahhhhaaaaaa.... hhhiiiiiiihhhhahahahaaaaaahhhooooooohhhhhhhhhhaaaaahhhhhhh!
- Te rog, simte-te bine. Nu, nu te deranja cu politeturi, tu sa fii bine.... Ma bucur ca am reusit sa te distrez. Nici macar n-am zis un banc. Cred ca sunt un clown nativ.
- Da, esti, esti..... stai linistita, ca nu ma deranjez cu nimic.... noi nu mai avem in structuri paradigmele astea... suntem mai aerati. De-asta si putem sa va ghidam cu brio in misiunile voastre de pe-aici..
- Opreste-te fix aici. La misiuni. Trec peste faza cu clownul, numai pentru ca-mi oferi o prajiturica mai apetisanta cu misiunea.
- Pofta mare.
- Pai da-mi prajiturica.
- Serveste-te.
- Pai vreau sa-mi spui tu. Azi am obosit sa fiu profunda. Azi vreau sa-mi dai tu cu lingurita, macar o imbucatura, de pofta.
- Iti vorbesc mereu. Tu ma auzi mult si ma asculti putin.
- Inceteaza. Iti cer mura-n gura ca la prost, poti macar odata sa inchizi un ochi, si sa-mi dai pe sub mana ceva? Fa-ma tu sa inteleg mai mult, ca o favoare complice, daca vrei.
- Nu pot sa te desconsider in halul asta. N-as fi deloc amuzant.
- Ohhh, ba daaa, crede-ma! Daca vrei rad de pe-acum, rad anticipat!
- La varsta ta.....
- Adica la 35 de ani nu se mai rade anticipat?
- Ma refer la varsta astrala, copile. Nu la anii pe pamant.
- Pai tocmai. Eu ma refer la pamant. Da-mi mura-n gura. O singura data. Ca la prost. Sa fiu eu impacata. Spune-mi misiunea mea.
- Te pierzi in detalii. Din nou.
- Nu ma pierd in nimic, e foarte mult pentru tine sa-mi spui un lucru atat de simplu? Dom’le, misiunea ta e sa scrii. Sau misiunea ta e sa fii legionar in armata franceza. Sau misiunea ta este sa .... cresti porci. Nu stiu... ceva concret, palpabil.
- Te pierzi in detalii. Poti creste la fel de bine hranind porci, sau scriind carti. Inca n-ai inteles ca nu in rol e misiunea, ci in esenta?
- Smart-ass, ca de-obicei.
- Bad-ass, ca sa fiu in ton cu moda asta a voastra.
- Bad-ass, da!
-Nu eu, tu! Hhhhaaaahahahhhhhiiiiihhhhhhhihihihoooohhhahahahahahhhheeeeeeeehhhhiiiii......
- Pot sa te concediez? Vreau si eu un inger mai simplu. Fara atatea pretentii de la mine.
- Singura care are pretentii de la tine – esti tu. Eu nu fac decat sa te sustin, in tot ce ti-ai propus.
- Spre exemplu azi mi-am propus sa-mi aflu misiunea personala. Si chestia aia cu zidul antifonat. Cu pancarta cu tot. Sustine-ma.
- Te alinti acum. Contractul tau nu e semnat pe pamant, in rolul asta.
- Cred ca sunt o mare smechera pe dincolo, de-mi vorbesti cu atata demnitate cand vine vorba de alegerile esentei mele.
- Egoul, domnisoara....
- Ahhhhaaam, deci nu sunt chiar atat de babatie, de-mi spui inca domnisoara :D
- Cateva miliarde, in calculele voastre. Inca domnisoara. Ca te plangi cam mult azi.
- Deci ma rezolvi cu zidul?
- Nu. Nu ti-ai propus sa stagnezi in misiunea asta.
- Nici odihna nu mi-am propus? Asa Coco m-am dat?
- Ohhh, dar te odihnesti de vreo 35 de ani, doar nu credeai ca functionezi la capacitate maxima.....
- Asta a durut. Mie mi se parea ca chiar muncesc.
- Muncesti. Secventele tale sunt chiar meticuloase, doar ti-am mai spus. Dar le ai secvential. Asta-i odihna.
- Deci nu primesc zidul.
- Zidul e treaba ta. Dar nu cu exteriorul carnii. Nimeni nu-ti da tacerea ta interioara. Stii asta de mult. Pot sa te-ajut in schimb la pancarta. S-o vezi de fiecare data cand te uiti in oglinda. Ca o favoare, pe sub mana, cum spui tu.
- Ti-am spus bancul cu blonda?
- De o mie de ori.
- Ti-l mai spun odata?
........
- Pe bune. Ti-l spun?
........
- Hei, esti aici?
........
- Auzi? Dar de ce sa vad pancarta in oglinda?
- Dar tu de ce sa pui pancarte la oameni? Cine nu esti tu, dintre toti?