sâmbătă, 19 septembrie 2015

Calea Renuntarii (David R. Hawkins) - Labirinturi inutile



[…] Când aveţi o problemă, vă duceţi la medic, la psihiatru, la un analist, un lucrător social sau astrolog. Vă ataşaţi la o religie, citiţi filozofie, urmaţi trainingul oferit de seminarele Erhard, recurgeţi la tapping cu terapia EFT. Vă echilibraţi chakrele, încercaţi puţină reflexologie, apelaţi la acupunctura urechii, treceţi la iridologie, încercaţi vindecarea cu lumină sau cristale.

Meditaţi, cântaţi mantre, beţi ceai verde, încercaţi cultul penticostal, respiraţi foc, vorbiţi în limbi. Încercaţi meditaţia de centrare, învăţaţi NLP, încercaţi actualizările, vă perfecţionaţi vizualizările, studiaţi psihologia, vă alăturaţi unui grup jungian. Apelaţi la masajul rolfing, încercaţi substanţe psihedelice, participaţi la şedinţe de comunicare mediumnice, faceţi jogging, urmaţi jazzercise, vi se fac clisme, consultaţi nutriţionişti, faceţi aerobic, staţi cu picioarele în sus şi capul în jos, purtaţi bijuterii cu proprietăţi mistice. Vă străduiţi să deveniţi mai intuitivi, să obţineţi biofeedback, încercaţi gestalt terapia.
Vă consultaţi homeopatul, chiropracticianul, naturopatul. Încercaţi kinesiologia, vă descoperiţi prin eneagrame, vă echilibraţi meridianele energetice, vă alăturaţi unui grup de dezvoltare a conştiinţei, luaţi calmante. Faceţi injecţii cu hormoni, încercaţi sarurile celulare, echilibraţi mineralele din corp, vă rugaţi, imploraţi şi conjuraţi. Învăţaţi proiecţia astrală. Deveniţi vegetarieni. Nu mâncaţi decât varză. Încercaţi dieta macrobiotică, folosiţi numai produse organice, excludeţi alimentele modificate genetic. Mergeţi să întâlniţi vraci amerindieni, faceţi saună în camera de transpirare. Încercaţi amestecuri de ierburi chinezeşti, moxicombustie, masaj shiatsu, acupresura, feng-shui. Călătoriţi în India. Găsiţi un nou guru. Vă dezbrăcaţi. Înotaţi în Gange. Meditaţi asupra soarelui. Vă radeţi părul de pe cap.
Mâncaţi cu mâinile, ajungeţi într-un hal fără de hal, vă spălaţi cu apă rece.
Cântaţi cântece tribale. Vă retrăiţi vieţile trecute. Încercaţi regresia hipnotică. Ţipaţi în şedinţe de terapie primala. Loviţi perne. Încercaţi un Feldenkrais. Frecventaţi un grup de întâlnire pentru cupluri conjugale. Scrieţi afirmaţii. Vă concepeţi postere cu idealuri. Vă renaşteţi. Căutaţi răspunsuri prin I Ching. Etalaţi cărţile de tarot. Studiaţi filozofia Zen.
Vă înscrieţi la încă şi mai multe cursuri şi ateliere. Citiţi zeci de cărţi. Faceţi analiza tranzacţională. Luaţi lecţii de yoga. Pătrundeţi în sfera ştiinţelor oculte. Studiaţi magia. Lucraţi cu un kahuna. Realizaţi o călătorie şamanică. Staţi sub piramida. Îl citiţi pe Nostradamus. Vă pregătiţi mental pentru tot ce poate fi mai rău.
Practicaţi retragerea spirituală. Încercaţi postul ritualic. Luaţi aminoacizi. Achiziţionaţi un generator de ioni negativi. Urmaţi cursurile unei Şcoli de mistere. Învăţaţi o strângere de mână secretă. Faceţi exerciţii de tonifiere. Încercaţi terapia culorilor. Ascultaţi înregistrări cu mesaje subliminale. Luaţi enzime pentru creier, antidepresive, remedii florale. Petreceţi sejururi în centre spa. Gătiţi cu ingrediente exotice. Căutaţi tot felul de ciudăţenii fermentate de pe meleaguri îndepărtate. Plecaţi în Tibet. Căutaţi cu tot dinadinsul oameni sfinţi. Formaţi cercuri în care vă ţineţi de mână şi consumaţi substanţe halucinogene. Renunţaţi să faceţi sex sau să mai mergeţi la film. Vă îmbrăcaţi în robe galbene. Intraţi într-un cult.
Încercaţi nenumărate tipuri de psihoterapie. Luaţi medicamente minune. Vă abonaţi la un toptan de reviste. Încercaţi dieta Pritikin. Nu mâncaţi decât grapefruit. Vi se citeşte viitorul în palmă. Adoptaţi sistemul de gândire New Age. Vă preocupaţi de ecologie. Vă propuneţi să salvaţi planetă. Mergeţi să vi se citească aura. Purtaţi diverse cristale. Vă interpretaţi astrograma în sistemul hindus. Participaţi la şedinţe de channeling prin intermediul unui medium. Încercaţi terapia prin sex. Faceţi sex tantric.
Obţineţi binecuvântarea lui Baba Nu-ştiu-cum.
Vă alăturaţi unui grup anonim. Mergeţi în pelerinaj la Lourdes. Vă bălăciţi în izvoare termale. Urmaţi cursurile Şcolii Arica. Purtaţi încălţări terapeutice. Va împământaţi. Acumulaţi mai multă prana şi expiraţi toată negativitatea aceea neagră şi urâtă. Încercaţi acupunctură cu ace din aur. Vă gândiţi dacă să apelaţi la terapia cu vezică de şarpe. Încercaţi respiraţia chakrelor. Vă curăţaţi aura. Meditaţi în Piramidă lui Keops, Marea Piramidă din Egipt.

Spuneţi că voi şi prietenii voştri aţi încercat deja toate acestea?

O, omule!
O, tu, fiinţă minunată!
Tragic, comic, şi totuşi atât de nobil.
Îţi continui căutările cu atâta curaj.
Ce ne împinge să perseverăm în găsirea unui răspuns?
Suferinţă? O, da.
Speranţă? Cu siguranţă.
Dar mai este ceva.


Ştim, intuitiv, că undeva există răspunsul absolut.
Ne poticnim pe alei lăturalnice întunecate, nimerim în fundături şi pe drumuri închise; ajungem să fim exploataţi, excrocati, dezamăgiţi, sătui de toţi şi de toate şi, totuşi, continuăm să încercăm.

Unde greşim?
De ce nu găsim răspunsul?

Nu reuşim să identificăm problema, de aceea nu putem găsi răspunsul.
Poate că răspunsul este atât de simplu încât de aceea nici nu-l putem vedea.
Poate că soluţia nu este “pe undeva, pe acolo” şi de aceea nu o putem găsi.
Poate că suntem înconjuraţi de atâtea sisteme de convingeri, încât nu mai reuşim să percepem ceea ce este evident.[…]

Dr. David R. Hawkins – Letting Go – Calea renunţării – Introducere (fragment)


Poate ca raspunsul este atat de simplu.
Poate ca miezul problemei este chiar acesta: nevoia de a ne complica. Nevoia de a strabate labirinturi incalcite si derizorii, pentru a ne valida importanta PROBLEMEI noastre.
PROBLEMA.
Suntem atat de importanti tocmai pentru ca noi avem PROBLEME.
Renuntarea la ele ar fi delapidarea propriului farmec personal de ceea ce il definea: CAZUL X. 
PROBLEMA.

Si-apoi... odata porniti pe drumurile spiritualitatii, inarmati pana-n dinti cu PROBLEMA.... gasim oameni in mijlocul carora vrem mai degraba sa ne integram, astfel ca ne deturnam atentia, si prin prisma PROBLEMEI – ne trezim dedicati unui scop maret: acela de a nu parea mai prosti decat restul, sau mai inceti, sau mai putin „evoluati”, sau nevrednici.
Si in loc sa cautam drumul REZOLVARII, inventam un nou drum al REPRIMARII, al NEGARII.

„Cine? Eu? N-am nici o problema! Eu sunt chiar foarte smecher! Poate vrei sa te-nvat EU cate ceva!”

Din lac in put. De parca nu era de-ajuns PROBLEMA, acum o complicam mai tare, incercand sa parem SMECHERI.
Caci de regula, in miezul PROBLEMEI – exista NEVOIA DE VALIDARE (data de o slaba stima de Sine, data de varii experiente de viata).

Astfel ca hranim PROBLEMA, orbiti de un peisaj pestrit al Egourilor spirituale, in care toti sunt mari spirite intelepte.
O hranim.
Pe dupa copaci, ajungand sa o si ascundem din zona constienta, impinsa cu brutalitate in negura zonei inconstiente, o imbuibam cu cantitati nesimtite de energie (minciuni, exagerari, constructii tembele de imagine corespunzatoare cercului de „evoluati”)
PROBLEMA nu dispare si nici nu se vindeca.
Ci se amplifica in timp, indopata cu noile achizitii de neconcordanta, minciuna, teama de respingere, constructii aberante de realitati paralele.
Inventam, mintindu-ne in continuare, de data asta mai frumos si mai elaborat, ajungand sa impingem biata PROBLEMA la granitele intunericului, in loc sa o scoatem la lumina pentru rezolvare \ vindecare.

.... Si ne trezim dupa ani intregi de iluzii si mascareli – ca totusi avem o PROBLEMA. Pe care inca nu am rezolvat-o. Dimpotriva. Parca dintr-o data apasa ingrozitor, impunge, sugruma.

Si ne intrebam cu o candoare debordanta: Cum e posibil asa ceva? Parca nu mai aveam nici o problema! Eram convins ca nu am probleme! Doar stau in cap in fiecare zi, si respir Lumina, si ma imbaiez numai in flacari violet, si mananc numai Iubire si Recunostinta, si beau numai Iertare, si fac cele mai sfinte mantre!

Moment in care se deschid doua cai:
1. Ne mintim in continuare, spunand ca e „curatare” be baza de merit divin si aspecte astrologice complicate, refuzand (din nou) sa privim in fata PROBLEMA (care de altfel este acolo unde mai putin te astepti: in tine, si se rezuma la cate ceva inacceptabil de simplu si usor de abordat)

2. O privim in fata, de data asta cu simturile deschise, cu onestitate, si fara artificii de complicare algoritmica. Si o descoperim sub propriul nas. Si ne bagam in ea cu tupeu.
„Hai, PROBLEMA, sa te fac eu EXERCITIU!
....Ia te uita, bre.... cat m-am complicat sa te ocolesc...... si tu, mititico, ce simpla esti.....”

In cazul nr.2 – oricat ar parea de greu de rezolvat, asa si este: doar pare.
Cel mai greu pas este acela al detasarii de ea, PROBLEMA. Adica renuntarea la identificare cu aceasta. Deschiderea orizontului suficient incat sa putem intelege ca un episod prost nu ne defineste. Ci este doar atat: un episod. Un EXERCITIU.
Care se rezolva.
In masura in care suntem DISPUSI SA RENUNTAM.
Da, sa renuntam. Ok, am cautat-o pe toate partile, am bibilit-o, am macinat-o pe toate maselele, am sucit-o in toate orizonturile: Si acum, ce?
Acum gata.
Renuntam.
Ii dam drumul.
A trecut.
Toate trec.
A TRECUT, DA-I DRUMUL.
Hai, curaj! Decontracta muschii, las-o sa plece, decontracta si maxilarul, n-o mai tine cu dintii, DA-I DRUMUL!

Revin la Maestrul Hawkins.
„(...) Pentru a rămâne ascunse, este necesară o energie care să se opună sentimentelor reprimate sau suprimate. Este nevoie de energie pentru a-ţi ascunde sentimentele. 
Pe măsură ce aceste sentimente sunt eliberate, energia folosită pentru a ţine în frâu negativitatea lor este eliberată şi poate fi folosită în scopuri pozitive.
Ca urmare a renunţării, apare o creştere a energiei creative, a energiei necesare muncii, creşterii sau relaţiilor interpersonale. Calitatea şi bucuria acestor activităţi creşte. Dacă nu se rezolvă programele negative care se opun bucuriei vieţii, cei mai mulţi oameni sunt mult prea obosiţi pentru a aduce o calitate cu adevărat înaltă experienţei vieţii lor.

Rezolvarea problemelor

Eficienţa mecanismului de renunţare în rezolvarea problemelor este deseori uluitoare. Înţelegerea procesului care este implicat aici este foarte importantă tocmai pentru că acest mecanism este foarte diferit de metodele obişnuite. Abordarea care aduce cele mai rapide şi uşor de obţinut rezultate este următoarea:

Nu căuta răspunsuri. În schimb, renunţă la sentimentele din spatele întrebării.

Când renunţăm la sentimentul din spatele întrebării, putem renunţa la orice alte sentimente pe care este posibil să le avem despre ceea ce pare a fi problema. Când, în final, am renunţat complet la toate componentele, răspunsul se va afla în faţa noastră.
Nu va trebui să-l căutăm.
Gândiţi-vă cât de simplu şi de uşor este în comparaţie cu obişnuitele, ineficientele şi de durată metode ale minţii de a rezolva o problemă. De obicei, mintea vânează şi scobeşte cu ciocul ei încontinuu, dibuind un prim răspuns posibil. Motivul pentru care mintea nu poate lua o decizie este pentru că ea priveşte în direcţia greşită.

Această abordare aduce foarte multe rezultate în tot ceea ce priveşte luarea unei decizii.
După ce curăţăm sentimentele ascunse, deciziile sunt mult mai realiste şi mai înţelepte.
Gândiţi-vă cât de des ne schimbăm părerile în mintea noastră şi câte regrete avem pentru deciziile luate în trecut.
Asta pentru că în spatele deciziei se afla un sentiment nerecunoscut de care nu ne-am lepădat. Când o acţiune pentru care am luat o decizie se produce, se schimbă şi sentimentul ascuns care stă la baza ei. Atunci, din punctul de vedere al spaţiului noului sentiment, al lucrurilor pe care le simţim, decizia se dovedeşte a fi greşită.
Acest lucru se petrece cu asemenea regularitate încât cei mai mulţi oameni au ajuns să se teamă să ia hotărâri tocmai pentru că ele s-au dovedit a fi greşite în trecut.”

Dr. Hawkins a fost recunoscut ca un medic, scriitor, lector, şi cercetător al conştiinţei.
În al doilea război mondial a fost combatant în Marina SUA.
După război, a absolvit Colegiul Medical din Wisconsin, în 1953. Următorii 25 de ani, i-a trăit în New York, unde activitatea sa de pionierat ca psihiatru a condus la progrese clinice majore, mai ales în tratamentul schizofreniei şi alcoolismului. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate pe scară largă în reviste medicale, ştiinţifice, şi psihanalitice.
A fost Director Medical al Centrului de Sănătate Mintală Nord Nassau (1956-1980) şi director de cercetare la Spitalul Brunswick (1968-1979) din Long Island. Dr. Hawkins, de asemenea, a fost consilier de psihiatrie la catolici, protestanţi, şi mănăstiri budiste.
În 1973, a fost co-autor, alături de chimistul Linus Pauling, laureat cu premiului Nobel, al lucrării “Psihiatrie Orthomoleculara”, lucrare ce a marcat unui nou domeniu în psihiatrie.
Dr. Hawkins a petrecut ultimele trei decenii din viaţă în Arizona, munca sa fiind dedicată corelării domeniilor aparent separate, ştiinţa şi spiritualitatea. În 1983, a înfiinţat “Institutul de Cercetare Spirituală”, o organizaţie non-profit dedicată cercetarii conştiinţei.
În anii 1990, a fost lucrat la “Mingus Mountain Estate Rezidenţial”, un centru de tratament pentru fete adolescente din Prescott Valley, şi a fost psihiatru consultant pentru mai multe case de recuperare din Arizona.
În 1995, la vârsta de 68 de ani, a primit titlul de doctor în Sănătate şi Servicii Umane.
Din 1998-2011, Dr. Hawkins a călătorit mult ca lector, de-a lungul Statelor Unite şi în străinătate, vorbind publicului cu privire la ştiinţa conştiinţei şi realitatea stărilor spirituale înalte. Prelegerea sa finală, “Love”, a avut loc în luna septembrie a anului 2011, la care au participat 1700 de oameni din întreaga lume.
Dr. Hawkins a fost activ până la capăt. Chiar înainte de moartea sa, el a finalizat o serie dialoguri înregistrate video, şi a terminat cea de-a 12-a carte a sa, “Letting Go: The Pathway of Surrender”.
Recunoaşterea internaţională a contribuţiilor ştiinţifice şi umanitare ale Dr. Hawkins s-a concretizat prin mai multe premii, cum ar fi: Premiul “Huxley” pentru “contribuţia inestimabilă la uşurarea suferinţei umane,” “Physicians Recognition Award”, premiu acordat de către Asociaţia Medicală Americană, “50-Year Distinguished Life Fellow”, premiu acordat de către Asociaţia Americană de Psihiatrie, “Orthomolecular Medicine Hall of Fame”, “Who’s Who în the World”, şi o nominalizare la prestigiosul premiu “Templeton”, ca apreciere a progresului în ştiinţă şi religie. În semn de recunoaştere a contribuţiei sale la umanitate, Dr. Hawkins a fost înnobilat în 1996 de către “Sovereign Order of the Hospitallers of St. John of Jerusalem”, de către autoritatea Prioriei Regelui Valdemar cel Mare. În 2000, i-a fost acordat titlul de, “Tae Ryoung Sun Kak Tosa” (Profesor de Iluminare), în Seul, Coreea.
De-a lungul vieţii, Dr. Hawkins a participat la o gamă largă de eforturile civice şi profesionale, de multe ori în roluri de conducere. Ca medic, el a co-fondat şi a servit în calitate de consilier medical pentru multe organizaţii: “Schizophrenia Foundations of New York and Long Island”, ” Attitudinal Healing Center of Long Island”, “New York Association of Holistic Health Centers”, şi “Academy of Orthomolecular Psychiatry”. A fost co-director al “Masters Gallery of Fine Arts”.
 Născut cu un IQ extrem de mare, a devenit membru al Mensa Internaţional în 1963.
Ca tânăr doctor, a fost atras de budism şi s-a alăturat primului Institut Zen din SUA.
La momentul morţii sale, era membru al “St. Andrews Episcopal Church” de mulţi ani.
A fost primul preşedinte al “Country and Western Dance Club of Sedona”, un membru al VFW, American Legion, şi Sedona Elks Lodge.
A fost arcaş, dulgher, fierar, muzician (cimpoier, violonist, pianist), şi iubitor de animale.
Pe plan internaţional, Dr. Hawkins a fost fondatorul “Devotional Nonduality” (2003), o cale spirituală care aplică adevărurile de bază ale marilor tradiţii spirituale ale lumii: bunătatea şi compasiunea pentru viaţă, iubirea necondiţionată, smerenia, întrebări despre natura existenţei, predarea, şi auto-realizarea.
Din 2002, “Hawkins Study Groups” au apărut autonom în multe oraşe din întreaga lume, de la Los Angeles la Seul, de la Cape Town la Melbourne; grupurile studiază şi practică principiile de cărţile sale, cum ar fi: “Am schimbat lumea nu prin ceea ce spunem sau facem, ci ca o consecinţă a ceea ce am devenit”.
Sir David Ramon Hawkins, MD, Ph.D., cu dragoste numit “Doc”, a murit în pace, acasă în Sedona, Arizona, pe 19 septembrie 2012, la vârsta de 85 de ani. Se născuse pe 3 iunie 1927, în Milwaukee, Wisconsin.