vineri, 4 septembrie 2015

Karma, Zenu' si Feng - Shuiu'

Da-i omului o functie importanta, sau un titlu smecher - si ai sa-i cunosti toti dracii. Unul - cate unul, si grupuri - grupuri.
Asta-i o vorba din batrani.
Inca aplicata pe majoritate.
In orice domeniu.
Chiar si acesta - cel mai la moda in zilele noastre, cel al spiritualitatii.
 
Poate mai ales in acesta.
Pentru ca oameni cu titluri - ghideaza alti oameni, fara titluri, impresionati de titlurile din eticheta, in cautarea Dumnezeului din ei.
Care iau de bun tot ce le este servit drept Cale.
 
Ma intrebam zilele trecute - de ce cineva care m-a citit destul de des, cu care am si purtat discutii despre suflet, despre igiena psihica, despre echilibru - imi arunca-n fata (dar mai ales pe dupa fata) o constatare amuzanta: ca n-as fi, de fapt, Zen, si ca nici suflet n-am, degeaba ma duce capul.
 
In afara de faptul ca ma intereseaza foarte putin - spre absolut deloc - sa ma stie cineva Zen, ne-zen, jujitsu sau ninjitsu, ma atrage perceptia colectiva despre starea de echilibru.
 
Dincolo de o parere aleatorie, bazata pe insatisfactie personala, dintr-un atasament - fara echivalent in retur - constat ca ne scaldam intr-o cloaca de concepte, toate ideale si idealiste, exemplificate ... invers.
Adica praf. Varza... A' la Cluj, cu accent frantuzesc, gust romanesc, si aroma greceasca, de la un dash de oregano, sa fie.
 
Sa fie acolo.
Cam asa este exemplificata gama important de cuprinzatoare de concepte, toate luminoase - foc.
Foc si para.
 
Citesc ce debiteaza maestri cu titluri multe si greu de pronuntat, zi de zi, si ma minunez des.
 
Unul iubeste neconditionat (toti fac asta, sa ne-ntelegem: deci ne tragem de sireturi pana la iubire, da? Caci ei sunt entitati de ceruri superioare, si s-au incarnat cu scopuri absolut fantastice, direct in iubire neconditionata, care este starea lor naturala, de ingeri terestri)
Si constata frustrat, ca pe strada lui mor bietii porumbei de sete. Ca rai si ignoranti sunt oamenii... nicicare n-ar fi dat un bol cu apa si la acesti bieti Ingeri, care tanjesc pe la colturi de drum, sa se-ndure vreun pacatos si de ei.... Pacatosii naibii, huooo!
 
- "Fai fetita... - se trezeste Gica Contra din mine - vorbind cu lactopu' , intr-un limbaj rusinos de ne-elitist, si non-spiritual pe de-asupra - "Manca-ti-as io iubirile tate care iesti tu: porumbelu', randunica, si alte zburatoare - sunt construite altfel decat animalu' de casa, in speta nu stau ca bou' la mana ta sa le dai apa, c-ar fi murit de muuult... Mai egzact, ca sa zic asa, te-ai intrebat vreodata cum se face de stiu ei, mititeii, in fiecare toamna sa-si ia zborul peste mari si tari, acolo unde clima-i adecvata organismelor lor? Si-apoi se-ntorc... iar, si iar...
Bine ca iubesti neconditionat, asta m-a linistit. Omenirea mai are o sansa, prin tine."
 
Asta-i Gica Contra, n-am ce-i face. E al meu, si mi-l asum. Nu toti suntem ingeri imaculati.
 
Ha? Te-a amuzat Gica al meu?
Stai ca-ti mai zic.
 
Omu' iubeste neconditionat. E pe ... lui, rau de tot, are toate titlurile posibile si imposibile.
Ma' da' iubeste tare, asa.... e numa' o iubire si-o bezea de pupicei. Cu patos chiar. Atata iubeste, de mereu pica de fazan, si ramane cu buza umflata, ba ca l-a „tradat” nu-stiu-ce pacient, ba ca copilu' e cu lectii tare grele, da' Doamne o dispensa, sau trece in contu' meu, da' nu da tare, ca ma doare,  ba ca neamu-i prost si-l saboteaza la Karma, ba chiar si la Zen si la Feng - Shui, ba ca vecinii-s manelisti, si-i bruiaza lui meditatiile profund de profunde, in astralul astralului, dincolo de dimensiunile vreodata patrunse de om, ba ca iubitul nu-i intelege deloc trairea in duh, si trebuie sa-l aduca neaparat pe drumul cel bun, ca nu se poate altfel, si daca nu vrea de buna-voie - nu-i bai, exista portite de coercitie, ba ca are sufletu' geaman blocat intre alte fuste, si trebe sa-l dezlege, urgent, ca nu se pun toti dracii din lumea asta cu un suflet ingemanat in focul pasiunii, indiferent de impartasire, ba ca L-a vazut pe Insusi Doamne - Doamne, care i-a zis cu gura Lui ca are misiune pe lupta cu dracii, de-aia taie si spanzura tot in cale, arza-i-ar iadul de dracovenii....
 
 - "Fai cuconita, cuconas, iubirea ta plesneste de atasamente si conditionari.
A'propos, de ce-I zici dom'le "Doamne - Doamne"? Pe tine te numeste lumea "Fai", "Ma", "Bai"?
Inteleg, tu ai asa o relatie speciala, ca va apelati cum va vine, El de pe tronul Lui, langa care ai deja un loc asigurat, tu de pe planeta asta obosita....
Greu ti-o fi sa fii asa evoluat....
Dar cand vorbesti despre El, nu I te adresezi, ci Il numesti, exista.
 
Trag o ocheada pe un site - o terapeuta se intriga de-un pacient: omu' a raspuns cu "Nu" la toate intrebarile ei.
 
Adica, nu, n-a simtit ca se extaziaza de la ceva anume, nu, nu i-a venit niciodata sa se-mbratiseze el pe el de drag, nu, nu s-a emotionat la chestii chiar pana la lacrimi.
Na, a nenorocit-o pe doamna.
 
Pai cum sa-i explice ea cum sa se iubeasca el pe sine insusi, daca omu' n-are nici o traire in exaltare??
 
Se baga Gica al meu pe fir:
- "Fai maestro, omu' e mai normal ca tine, numa' ca nu stie, ca-i impui tu capu' cu isterii.
Ia fa un check pe chackrele mataluta nr. 1, respectiv nr. 2 - si vezi ca-i dezechilibru in sus la preotia-ta, pupa-ti-as Melkizedecu-n talpi. Adica le-ai bagat ca apucata energie, pe care n-ai recirculat-o, ca sa fie (ca si oregano la varza di la Cluj), si biata se bloca acolo. De-aia esti asa exaltata.
Lasa omu-n durerea lui, ca numa' paranoile matale nu-i mai lipsesc.
Vezi ca supra-incarcarea pe respectivele mai sus mentionate chakre iti da grave erori de GPS emotional, tanti preoteasa, episcopeasa, sau ce ai tu acolo in titlu, ca sa nu-ti tai eu din trese.
 
Asa e Gica al meu. Le zice din topor, ca n-are multa scoala. Nici la pupat icoane n-a prea fost plimbat.
My bad.
 
Ca veni vorba de icoane: Dom'ne, am avut in tarisoara noastra cativa preoti cu har. Parinti spirituali, din-aia, chiar maestri, cu imagine putina si traire multa. Care au sfintit locuri si au salvat suflete. In totala smerenie si umilinta-n spirit.
Vazatori in duh, vindecatori tot acolo.
Si ai mei - ce fac? Se agata cu ghearele de locuri si nume sfinte, plasandu-le pe umeri (umerii figurativi ai duhului) toate nebuniile. Fara sa uite, neaparat, sa urle si sa trambiteze - ca ei se duc la Arsenie Boca (ultima gaselnita in generator de minuni).
Ca si cand - mergand acolo, au niste grade in plus.... si precizeaza, sa nu treaca neobservata ideea, ca au primit invoire divina sa faca asta, adica ei nu-s fite-cine.
Si care nu s-a dus la "fratele Arsenie" (cu accent pe FRATELE, sa se inteleaga, ca sfintenia e-mpartita aici) - ala clar are niste blocaje, niste facaturi, ceva....
Si merg ca apucatii la Prislop, cautand minuni, sa vina ca cioacele, sa fie (ca oregano).

Al meu Gica se zburleste tot, si-l vad ca mustaceste:
- "Fai, crestine, de n-ar fi sfant, s-ar intoarce parintele Arsenie-n mormant de ipocrizia ta.
In loc sa-ti faci abonament la Prislop, sa-ti dea mura-n gura sfintii, mai pune sufletul la treaba, baga niste smerenie-n capu' cela avid de "Bu-hu-hu-uri", da' cam gol de tine ca recipient de Dumnezeu.
Mai lasa loc la oamenii cu reale probleme, aia cu boli grave, cu suferinte grele, care au nevoie de rugaciune, de comuniune cu spiritul, ca o incercare de mantuire, sau macar un moment de impacare cu sine: ca a facut ceva concret pentru o minune.
Nu mai da din coate tu, ca tu nu esti nici nevoias, nici smerit, nici pregatit de vreun miracol. Tu esti acolo ca asa-i moda printre "evoluati". Mai ai si nerusinarea sa defilezi cu asta, de parca mersul la manastiri iti da vreun mot peste alte titluri cu care te-ai "sfintit"..
 
Eu chiar incerc sa-l mai indulcesc pe-al meu sus-numit Contra. Gica.
Dar el odata pornit - nu stie multe. Doreste a vorbi pe-ndelete.
 
Duhul Sfant.
Aud magarii de o rara impertinenta de la oameni care se pretind indrumatori spirituali.
In general - fiecare pe ce e mai plin de titluri - pe-acolo plaseaza adevaraciunea de duh, care este foarte sfant numai prin tehnica lui.
Restul.... vai de ei, n-au acces nici la Sfantul Duh, nici la lumina pura (aia necreata e la moda mai nou. Il intrebi pe unul ce-nseamna - te zguduie si rasu', da' si plansu')
Deci Duhul Sfant - dupa unii - vine daca si numai daca ai macar O initiere in sistemul pe care il predau ei. Sau daca binevoieste el, maestrul, sa-ti faca un "tratament". Altfel... pa, esti "Pa, la revedere. Vere."
Iadul te mananca.
Dumnezeu e la oferta numa-n pravalia sa.
 
-"Shit."
Se trezeste Gica vorbind.
- "Cum puii mei o fi ajuns Arsenie Boca, "fratele tau" - un sfant, daca omu' n-a avut in viata lui alta initiere, decat hirotonisirea crestin-ortodoxa.... Cum o fi pacalit el tot sistemul asta complicat de accesare a Duhului Sfant...?
Doamne, Maiculita Domnului, da' restu???? Hai, ca Arsenie o fi facut el ceva, da' restul omenirii?? Pai pana la sistemul tau, noi, astia, miliarde de oameni simpli, generatii peste generatii... ce ne-am mai facut??
Defineste Duhul Sfant, prietene.
Ca ai grave lacune - ori in intelegere, caz in care - nu-i mai imbrobodi si pe altii, ori in moralitate, caz in care... ai obrazul gros. Sfantule care esti."
 
Mizerabil mi s-a parut felul in care au profitat niste "maestri" de necazul lui Cotabita.
Omul abia ce-a deschis un ochi, traia o perioada grea din viata domniei - sale, si ei au scos stirea:
„Reiki l-a salvat!!! Artistul traieste, printr-o minune, pentru ca a avut acces la Duhul Sfant, el fiind maestru Reiki!!!”
 
- "Ma, tarane! Nu ti-ar fi rusine? N-ai limite? De respect ai auzit?
Da' cu artistul ai vorbit vreodata? Ti-o fi dat liber sa-l vorbesti tu, dupa micimea ta conceptuala?
Oare el ar fi declarat asa ceva vreodata?
Oare chiar stii tu ce experienta a trait acest om?
Da' chiar esti convins ca o fi vrut neaparat sa se-ntoarca?
Da' tu crezi ca-i asa o mare bucurie sa fiintezi in trup, dupa (daca) ai o experienta de trecere?
Da' tu crezi ca numai Cotabita si-a revenit miraculos dupa o coma?
Cat ai citit la viata ta, inainte sa scoti perle pe gura?
Cata iubire detii, luminosule, de esti in stare sa dai din casa unui om, cand acesta nu se poate dezminti, CA-I LA PAT??
Ce stii tu?
Cat respecti, bai, liberul arbitru, cand esti in stare sa-ti vinzi "terapia" pe spatele unui om care in momentul paradei tale ieftine - este in imposibilitate de a confirma, sau infirma ce-i bagi pe gat?
Luminosule care esti."
 
Gica Contra e al meu. Din mine.
Uneori - nu doar ca-l contin si-l ascult in mine, dar il mai si completez. Pe unde n-a contrat destul.
Mi se pare ca felul in care zeci de maestri din respectivul sistem - s-au isterizat extaziati pe o speta - nu doar fortata ca gest uman, dar si lipsita de Dumnezeu, sau, ma rog, cu un Dumnezeu conditionat, care face favoruri pe baza de abonare la sistem, si-atat - este josnic, imatur, lipsit de sens si responsabilitate.
 
Ce-ntelege un om simplu, la care "maestrul" ii face spalaturi pe creier?
1. Dumnezeu se poate accesa doar prin acest sistem;
2. Viata in trup este maximul experientei ca spirit, moartea fiind o damnare a celor care nu au acces la Duhul Sfant, ca n-au initieri in sistemul respectiv;
3. Ca sa duci o viata mai buna, te initiezi. Altfel... prau si pulbere.
 
Tin sa mentionez ca si eu am cateva initieri in acest sistem. Si ma folosesc de cateva tehnici, cu drag, si cu succes.
Dar nici prin cap nu-mi trece sa confund marfa cu ambalajul.
La fel de bine as putea face tot ce fac acum - inventand o tehnica a mea, sau pur si simplu intentionand concentrat.
Ceea ce am si facut, ani la rand, inainte de a ajunge pe la noi moda Reiki.
Faptul ca ma ajut la concentrare folosind anumite simboluri - nu da simbolurilor calitatea de porti unice spre Duh
Duhul este in toti. In absolut toti.
In toti, intelegi?
La fel si puterea de vindecare.
In raport cu credinta fiecaruia ca se poate.
Dumnezeul din mine nu este nici mai mult, nici mai putin decat in altul, oricare altul.
 
Duhul sfant nu este ceva care vine din exterior, numai daca ai minim doua diplome si stai cu mana stanga in sus, capul pe spate, picioarele incrucisate, si dreapta peste omoplat.
 
 
Iar sistemul Reiki este unul valoros in sine.
Interpretarea este deficitara in unele cazuri.
Ca se propaga cu viteza luminii, din maestru in maestru - de la o zi la alta, fara multa explicatie, maxim un manual - si ala  rasfoit in graba.
Trecerea de la profan la maestru in doua zile - da cu mare virgula. Cu atat mai mult cu cat putini se rezuma la tehnicile in sine ale sistemului, care de altfel nu este la baza o forma de religie, si se autoproclama traineri spirituali. Cu o spiritualitate lucrata in cateva zile.
Cand maiestria este data de fapt pe tehnica de terapie, nu pe rolul de Guru.
Asa cum exista maestri mestesugari. Daca sunt maestri pe mestesugul lor, nu inseamna ca sunt maestri emeriti in arta sau literatura.
 
Da. Cam in acest fel vad exemplificata iubirea neconditionata (mama ei, ca-i greu la deal cu boii mici) si starea de Zen. Sau armonie interioara.
Iubitorul plesneste de atasamente, sta prost cu acceptarea, zero la detasare, zero barat la asumare, acelasi scor la discernamant, iar echilibrul se traduce prin cele mai hidoase forme ale nesimtirii si ignorantei.
Da' doxa in definitii si concepte.
Cel mai tare opereaza pe aia cu "Nu te iubesti pe tine" - ca n-au cum sa dea gres. Cam majoritatea care ajung in decoruri terapeutice - au ceva pe-acolo.
Maestrul elevat si luminos, da omului cu conceptu-n cap, si fuge repede.
- Bine, de-acord, nu prea ma iubesc, dar cum sa fac asta?
Multi tac ca porcii-n cucuruz, ca n-au invatat exact nici ei de la maestrul tartor, decat cum sa te lupti cu demoni.... Dar mai rasare cate unul curajos, sincer in dezechilibrul sau - care-i da omului repere spre stima de Ego, in loc de mult-controversata Stima de Sine.
Iar cand din Karma, Zenul si Feng-Shuiul altora - castiga si o paine .... multi depasesc granitele absurdului.
Sa fie.
 
Asa se face ca atasamentele sunt blamate in cuvinte, dar manifestate integral, cu titluri de iubiri neconditionate.
Asa se face ca se bate moneda cu zgomot pe asumare, dar fereasca sfantu' sa nu le pice unora  personal ceva bine - ca nici izvoarele facatoare de minuni nu te mai spala de naduful lor, si nici de judecata.
Cu toate ca ei nu judeca. Ei constata. Ca au drept divin.
Asa se face ca se urla detasarea si echilibrul, dar unii tin cu dintii de relatii energofage, lupta pentru iubiri imposibile, se mananca cu zile in povesti imaginate cu Cupizi stupizi, care ii pun la incercare - si nu se lasa pana nu se consuma pana la refuz - in obsesii paranoide.
Toate acestea, ambalate frumos in Iubire. Neaparat neconditionata.
 
Atata-ti spun: Karma, Zenu' si Feng-Shuiu’.
 
 
Da. Cu astfel de baze de raport - nu, nu sunt si nici nu vreau sa fiu Zen. Ca am muncit din greu sa fiu in echilibru. Spre diferenta de noul trend trend, eu nu m-am nascut nici inteleapta, nici de-a gata - sfinta.
Si am lucrat cu mine. Si inca lucrez. Si oi lucra pana inchid ochii. Cu mintea mult, dar cu sufletul si mai mult.
Eu inteleg altfel conceptele. Altfel le si traiesc. Caci trairea asta - e cu mare talc.
 
Nu, nu am nimic personal cu nimeni - in cazul in care cineva se simte lezat sau nedreptatit de Gica al meu. Contra.
Tin minte ca data trecuta cand am scris ceva similar, m-a sunat cineva sa ma-ntrebe complice cine m-a suparat, de "dau in maestri".
Absolut nimeni.
Cunosc cativa, pe care ii indragesc si ii respect nespus. In rest – dau si eu scroll ca tot omu’ care „exista, deci are facebook”, si citesc. Oameni pe care nu ii cunosc, cu care nu am nimic personal. Oameni cu titluri. Care influenteaza alti oameni.
Trend – setteri cum ar veni.
 
Tot ce scriu - are legatura cu un curent, nu cu oameni la modul personal
 
Eu scriu.
Despre viata, despre suflet, despre minte... atat cat stiu si pot. De multe ori fara sa premeditez. Imi vine, deschid fisier, si ii dau drumul. Apoi citesc.
N-am nici o treaba cu un om sau altul. Ma intereseaza tendinta de conceptualizare.
Asta punctez.
Dezechilibrul din "echilibru".
Poate deschid o pereche de ochi, sau poate starnesc o rafala de ras cu Gica al meu.
Ambele cazuri - la fel de bune si utile.