marți, 15 septembrie 2015

Campanie: Dumnezeu nu este de vanzare! - Scrisorile voastre





O.G.

"Imi place initiativa ta, si ma bucur ca oferta e deschisa si pentru nelamuriri.
Eu cred in Dumnezeu, si ma rog in fiecare dimineata si seara. Dar imi vine greu sa inteleg de ce permite nenorociri in viata noastra, cand nu gresim cu nimic. Inteleg ca exista pacate de neam, dar mi se pare ciudat si nedrept sa platesc eu pentru ce a facut cineva pe care nici macar nu am apucat sa-l cunosc. Sora mea a murit in chinuri de cancer, iar eu am ramas singura pe lume de cand am ingropat-o. Am 59 de ani, sufar de diabet, iar ea era ingerul meu. Niciodata nu m-as fi gandit ca se stinge ea inaintea mea, atat de tanara, de frumoasa si de buna. Stiu ca se zice ca Dumnezeu ii ia la El mai repede pe oamenii buni, dar de
ce a trebuit sa sufere atat? Noi toata viata am fost credincioase, iar ea era de o bunatate nepamanteana. A crescut singura doi copii, i-a tinut pe la facultati pe amandoi, acum sunt mari, la casele lor, oameni realizati. Numai ea stie cat de greu i-a fost, ca sotul a parasit-o cand copiii erau mici, s-a dus la alta, mai urata si mai batrana, si apoi am aflat ca se droga, el fiind cadru militar, si pe vremea aceea nu se auzea de asa ceva. Dupa ce ca a lasat-o singura cu copiii, a mai trebuit sa treaca si prin interogatorii pe la serviciile secrete, si tot felul de magarii din cauza lui.
In ultimii ani de viata, l-a descoperit pe strada, cersetor in fata bisericii. Atat era de buna ca a vrut sa-l ia acasa, ca i s-a facut mila de el. Noroc ca n-a vrut el. Dar si asa, tot l-a ajutat. Mereu mergea la el si ii dadea de mancare si haine curate. El n-a vrut niciodata sa treaca pe acasa, nici macar sa se spele.
Toate durerile ei si le-a dus cu demnitate. Nu s-a plans odata in viata ei nici macar mie care eram cea mai apropiata de ea, eram sufletul ei pereche. Si in loc sa am eu grija de ea, tot ea avea grija de mine, ca eu cu diabetul meu am fost toata viata problematica. Sunt aproape 10 ani de cand s-a dus, ma rog pentru sufletul ei in fiecare zi data de Dumnezeu, si cred ca ea are grija de mine de undeva de sus.
Dar nelamurirea mea a ramas: de ce a trebuit sa sufere atat, de ce a trebuit sa moara in chinuri, de ce a avut o viata atat de grea un inger de femeie? Poate crezi ca exagerez, dar sora mea era de o bunatate nepamanteana, si foarte credincioasa. Eu poate ca nu sunt chiar atat de buna ca ea, dar si eu cred in Dumnezeu, si  fac tot ce pot eu sa fiu un om bun. Iar Dumnezeu m-a lasat singura pe lume, cu o boala grea in spate. Nu m-am casatorit niciodata, si am avut o singura relatie in tinerete. De atunci, parca toate drumurile mele catre fericire au fost blocate.  Uneori cred ca am fost blestemate amandoua. Poate ma ajuti tu cu un raspuns.
Iti multumesc pentru articolele frumoase, esti talentata, si cred ca asta este un har de la Dumnezeu. Asa vad il vad eu pe Dumnezeu: un tata care ne are pe toti in grija, si pune in fiecare cate un har, si cate o cruce de dus in spate. Dar rezolvarea trebuie sa o gasim singuri, dupa credinta noastra.
Doamne ajuta!"

♠♠♠♠♠♠♠♠♠

Raspuns:
Doamne-ajuta!
Iti multumesc mult pentru apreciere, si pentru increderea pe care ai investit-o in mine, ma onoreaza.
Inainte de toate, vreau sa precizez ca eu sunt o simpla traitoare de Dumnezeu, si nu detin un adevar absolut, pot avea o parere despre ceva, dar parerea mea nu este neaparat o cheie, si poate fi gresita.
Credintele mele au legatura cu experientele mele, cu lucrurile pe care le-am studiat, si pe care le-am inteles in felul meu.
Este valabil pentru tot ce am scris pana acum, si pentru tot ce voi scrie de acum incolo.
Nu incerc sa vand nimic, nu am nimic de oferit, in afara de gandurile mele scrise pe un blog, din care nu castig bani, nici alte recompense. Nu fac nici consiliere, nici terapie, sunt deschisa oricarei discutii, povestesc cu drag, cu inima deschisa, dar parerile mele sunt doar atat: pareri ale mele.

Povestea ta si a surorii tale:
Am sa raspund in ordinea in care ai expus tu:
Da, si eu cred in conceptul de pacate de neam, insa in viziunea mea – pacatul de neam nu inseamna ca tu platesti o datorie a unui stra-stra-bunic, cu care nu ai nici o legatura.
Cred ca sufletul tau contine, sau are engramate date complexe, care se manifesta de-a lungul generatiilor – prin oameni.
Tu, O., acum esti o femeie, ai un trup, o minte, o viata cu istorie limitata: de cand te-ai nascut, pana in zilele noastre, si cu tot ce vei experimenta pana la finalul acestei incarnari.
Adica acum esti incarnata.
Dar spiritul tau, esenta ta – este altceva.
Ceva mult mai amplu, care nu se limiteaza la istoria acestui trup, ci cuprinde o suma a experientelor, sentimentelor, intelegerilor – de la inceputul tau. Daca exista un inceput. Pentru ca Creatorul este etern si nemarginit, iar noi Il continem.
Asadar, esenta ta, in totalitatea sa – a primit variate moduri de a se manifesta.
Neamul pe care acum il percepi ca fiind separat de tine, esti de fapt tu. Tu – esenta, nu tu – femeia in carne si oase de acum.
In trup, esenta se manifesta prin filtrele unui mecanism (creierul, cu toate tiparele sale de procesare) – menit sa secventializeze ceea ce esenta are nevoie sa inteleaga, sa integreze.
Mintea este liniara, in timp ce spiritul este non-liniar, adica exista in simultaneitate, fara bariere de timp, fara trecut, prezent si viitor, fara aici si acolo, fara al meu sau al altcuiva.
De ce venim cu setarile astea?
Pentru a ne focusa clar pe cate o lectie. Sau, ma rog, nu as vrea sa se  inteleaga ca „lectie” – inseamna o pedeapsa.
Nici pe departe. Personal, nu cred in pedeapsa divina. Am sa detaliez imediat.
„Lectie” – cu sensul de tema de casa, asa cum elevii au la scoala in fiecare semestru cate o parte din materie pe care o invata din muchie in muchie, impartita pe capitole, pentru a o asimila.

Cred in planul de progres al fiearui suflet in parte, si al intregului compus din tot. Dar nu cred in pedeapsa. Nu cred in Dumnezeul barbar care ne altoieste pentru lucruri pe care de cele mai multe ori nici nu am apucat sa le intelegem.
Cred ca noi percepem ca fiind o pedeapsa, pentru ca pare dificil de trait la un moment dat, insa in fapt, tot scenariul de viata este unul ideal pentru fiecare in parte, in raport cu ceea ce esenta sa are nevoie sa dezvolte.
Este adevarat ca exista cazuri in care o viata de om pare a fi un sir de lovituri, unele chiar sub centura, insa si acestea trebuie sa fie traite la un moment dat, pentru a trece la urmatorul nivel. Sau la urmatoarea nuanta.
Cum scriam in articolul de campanie, cred ca toate sentimentele, absolut toate – sunt tonuri de nuante ale unuia – sursa, si anume iubirea.

Dumnezeu s-o aibe-n pacea Lui pe sora ta.
Cred ca a fost un om deosebit, si sunt onorata sa citesc despre un om bun.
Eu cred ca a plecat repede dintre noi, tocmai pentru ca spiritul ei a fost constiincios, si si-a integrat lin letiile pentru care s-a incarnat.
Da, se poate spune intr-o anumita masura ca Dumnezeu isi ia la El mai repede oamenii buni. In masura in care acestia isi definitiveaza lectiile si misiunile in totalitatea lor.
Una dintre misiuni ar putea fi chiar si aceea de a se fi dus chiar de langa tine, care ai dezvoltat un cult din iubirea fata de ea, si o anumita dependenta de sustinerea ei.  Poate ca tu, in planul sufletului tau, ai aceasta experienta. Acum esti nevoita sa te descurci singura, si se pare ca faci o treaba buna, in ciuda durerii firesti de a-ti fi pierdut sora, si in acelasi timp cea mai buna prietena.

(Nu incerc sa insinuez sub nici o forma ca doar oamenii rai traiesc mult, sau ca oamenii rai nu mor de tineri, doar cei buni. Si de fapt bunatatea si rautatea sunt relative. Ideea este ca fiecare vine cu un plan de evolutie, cu un set de misiuni, atat pentru propria esenta, cat si in raport cu un grup de suflete apropiat, pe care ii va marca in diverse moduri, si odata indeplinite toate, fiintarea in trup nu-si mai are rost. Revenirea Acasa – este intotdeauna o bucurie imensa, o eliberare, indiferent de natura relatiilor de aici)

Da, este dureros, este ingrozitor sa treci prin moartea fizica, suferind de cancer, sau alte boli incurabile.
Este un fel al spiritului de a trai anumite sentimente pe care avea nevoie sa le inteleaga. Sa le cuprinda.
Pentru a fi desavarsit in orice, trebuie sa inveti si sa experimentezi, pas cu pas – totul.
Iar durerea este mereu datatoare de impulsuri spre desavarsire.
Cancerul este o boala care se dezvolta in stransa legatura cu anumite sentimente. Orice boala de care suferim vreodata – apare ca un rezultat al unui blocaj, sau conflict interior.
Este felul spiritului de a da semnale spre rezolvare. Ca daca cineva refuza sa integreze o experienta, isi ignora propriile dizarmonii din traire, esenta creeaza contextul in care dizarmonia sa fie totusi scoasa la iveala, si sa fie tratata, vindecata. Caci tocmai aceasta dizarmonie face parte din planul de evolutie individual. Depasirea ei.  Cresterea in sentimente.
Eu personal, desi stiu, si cred ca este extrem de dureros, fizic – mai cred si ca spiritul cuiva care trece prin asa ceva – este castigat acum, acolo unde este.

Da, cred si in puterea unui blestem, poate am sa scriu odata in detaliu despre asta, insa nu cred ca orice ghinion in viata se datoreaza blestemelor.
Si de fapt, cred ca blestemul se prinde doar acolo unde exista teren fertil. Adica ceva din esenta celui blestemat – atrage situatia enuntata in blestem, cu sau fara blesteme.
Blesteme striga multi, dar se prind doar de putini. Fix de aceia care rezoneaza la nivel de spirit, atat.

Eu cred ca tu nu te-ai casatorit - pentru ca nu ai crezut ca poti. Cred ca ti-ai format in tinerete un program subliminal pe planul asta, poate in urma unei dezamagiri mari la finalul primei si singurei tale relatii.
Cred ca acest program pe care ti l-ai insusit intr-o perioada grea, a fost alimentat de-a lungul vremii, prin prisma faptului ca ai empatizat foarte tare cu drama surorii tale. Loviturile ei au fost noi lovituri pentru tine, cum ar veni.
Te-ai obisnuit sa crezi ca viata e dura, barbatii nu sunt de incredere, si inevitabil iubirile se termina dureros. Si ti-ai atras in viata exact situatiile care sa-ti valideze in permanenta aceste credinte.
Caci pe masura credintei noastre ne da si bunul Dumnezeu.

Inca odata iti multumesc pentru incredere, pentru povestea ta, pentru deschidere.
Pace in suflet si in aer iti doresc. Si, eventual un iubit, in cazul in care iti doresti unul :))))))))
Sa stii ca iubirile cele mai implinite se intampla la maturitate ;)


Glória in excélsis Deo
et in terra pax homínibus bonæ voluntátis.
Laudámus te,
benedícimus te,
adorámus te,
glorificámus te,
grátias ágimus tibi propter magnam glóriam tuam,
Dómine Deus, Rex cæléstis,
Deus Pater omnípotens.
Dómine Fili unigénite, Iesu Christe,
Dómine Deus, Agnus Dei, Fílius Patris,
qui tollis peccáta mundi, miserére nobis;
qui tollis peccáta mundi, súscipe deprecatiónem nostram.
Qui sedes ad déxteram Patris, miserére nobis.
Quóniam tu solus Sanctus, tu solus Dóminus, tu solus Altíssimus,
Iesu Christe, cum Sancto Spíritu: in glória Dei Patris.
Amen


Va multumesc pentru interes, promit sa postez si sa raspund fiecarui e-mail primit, in termenii stabiliti de comun acord, si astept in continuare povestile voastre pe adresa angeoudemonsinspiration@gmail.com.
Despre campania DUMNEZEU NU ESTE DE VANZARE – citeste AICI.