sâmbătă, 17 octombrie 2015

Inteleptul de-mprumut



Am avut o lunga perioada in viata mea in care ma calca pe nervi o anumita tipologie de oameni. Ma zburleam toata. Vorbeam singura de necaz. Cu piele de gaina, si tot tacamul.
I-am depasit acum. Acum ma distreaza. Daca nu ignor. Ca de regula nu ma (mai) focusez pe zona aia. N-am timp.


Despre inteleptii de servici vorbesc. Eu le zic „intelepti de-mprumut”.
Sunt peste tot. Au cate un citat pregatit pentru fiecare virgula de-a ta. Sa-l azvarle peste botul cui fiinteaza in raza lor vizibila.
Vrei – nu  vrei, ia de-aici. De regula iti posteaza ostentativ pe retelele de socializare PDF-uri cu citate celebre, dar avanseaza in timp, dau si cu cuvintele proprii, ca sunt la moda inteleptii, filozofii, „dasteptii”.
Fereasca Dumnezeu sa te prinda la discutie libera.
Te-mpacheteaza-n citate. Si-n vorbe de duh. Zace-n ei o „dasteptaciune” neastamparata, ce da pe din-afara, clocoteste-n ei, face bulbuci.

Dom’le ma enervam la culme cand vedeam personaje care tocmai ce-o faceau de oaie cu cate ceva, si-n loc sa isi asume, sau sa incerce sa repare intr-un fel sau altul – hop! – ieseau la rampa cu cate o vorba de duh, fix pe invers.

- Daca te-a scos din sarite cu vreo jegosenie de comportament – pac! – iti baga una cu „oamenii care se-nerveaza e prosti si vinovati”.
- Daca nu te-a scos din sarite, dar ti-a dat cu saturatie si l-ai ignorat – bang! – iti baga una cu „prietenii adevarati sunt langa tine cand esti jos”, chiar daca voi n-ati fost vreodata nici macar amici, sau poate c-ati schimbat in total 4 vorbe cu tot cu acorduri.
- Daca a facut-o de oaie, si i-ai zis ca te-a deranjat – jeap! – sare la atac cu una cu „iubirea adevarata se tine cu dintii, cine iubeste – lupta.... etc....” Chiar daca poate nici macar n-ati ajuns la stadiul de iubiti, poate ti-a facut curte doua zile in total, dintre care intr-a doua deja ti-a stricat buna-dispozitie. Sau mai rau, te-a demontat si pe tine, si pe tot ce te-nconjoara. Ca „dasteptul” de regula nu poate sta nevorbit. E parerolog. Iar tu te gandeai la ceva mai light, poate la o comuniune, la o complementaritate, la o chestie asa, cu zambete, cu dragalasenii, nah, n-ai profunzimea necesara..... nu cuplezi la critici din primul date, si nici la scheme de evolutie personalizate pe nevoile tale, care mai sunt si multe, ca esti cam praf si tu, si prietenii tai, si tot neamul tau.
- Daca a facut-o de caruta, dar nu i-ai scos ochii cu asta, te-ai rezumat sa-i zici politicos ca preferi sa zici „pas” – bum! – iti arunca din-alea cu „omul fals te face pe la spate.... bla... bla....”
- Mai sunt categoria cea mai trendy - „trezitii” – care-ti baga la greu cu detasarea, iubirea neconditionata, entitati de lumina, lumina, multa lumina. Cand mai tare plezneste fierea-n ei de necaz si inima albastra – trrring! – citatul cu detasarea, sau mai rau, discutie libera pe evolutie si trezire. Unde, evident, el\ea e undeva mult deasupra plebei. O bula de lumina orbitoare. Bula cu tepi.

Bulbuci face. „Dasteptaciunea.”
Te trezesti ca esti albie de porci, si habar n-ai de unde naiba i s-a casunat pe tine-n halul asta, TOT LUI \ EI.

Ma, si cu cat e mai greut la tartacuta, cu-atat urla mai tare, nu se lasa, baga cu duiumul, din taste, din gura, pe unde te prinde, te-asteapta pe la colturi cu citatu-n mana, ti-l flutura pe la nas triumfator, tie, prietenilor tai, prietenilor sai, si daca n-are – isi face, numai sa-si zica necazul, sa-si poata expune ideile, bulbucii.

Te gandesti ca-si face numarul si se potoleste, dar neeeehhh..... bulbucii se cloneaza, „dasteptul” se face intelept cu norma-ntreaga, isi face pagina, incepe sa se auto-produca, baga citate peste citate, sa fie, sa nu cumva sa respiri un minut fara gandurile sale alandala, si cand e-n pana de citate – trece la artileria grea: baga cu vorbele proprii.
Iau, si-atunci sa te tii bine: are o parere despre orice. Chiar doua-trei...sutepatrujdoua de pareri. Se mai bat cap-in-cap, dar te mai uiti? Intelepciunea, cat ar fi ea de pestrita – trebuie varsata, trebuie expusa, trebuie impinsa daca nu intra cu vorba buna, trebuie.

Omu’ n-are taine, si face din asta o virtute: cica „ce-i in gusa – si-n capusa”, si te-a-nchis. Ca cica e autentic.

Acuma... cine sa aiba tupeu sa-i zica ceva? Cum sa-i zici ca uneori e bine sa mai tii si pentru tine cate ceva, ca o dai a-proasta, si per-total tot ce ramane este izul de isterie tampa, obositoare, furtuna-ntr-un pahar cu apa.....
N-ai cum.
Ca-ti da imediat peste nas cu una tare de tot, ultima pe piata a lui Osho, si din aia face oua, baga tot ce prinde la mana, nu mai doarme nici noptile, nu mai mananca, nu mai merge la buda.... isi etaleaza compulsiv vorbele, pe retele internet, pe telefon, prin posta, pe strada, pe geam, peste tot.
E „all over” si nu se lasa.

Am avut o perioada in care mi-am pus mintea cu prostul. Eram si eu un pui de „dasteapta”. 
De fiecare data am fost impachetata.
Interlocutorul avea mereu experienta si apetit. Io n-aveam. Nici – nici. Plus ca logica n-are trecere la chestii din-astea. Sau, ma rog, e valorificata la niste parametri stranii. Scofalcita. Rastalmacita.

Asa ca m-am potolit.
Unde nu e – nici Dumnezeu nu cere.

Inteleptul de-mprumut are foarte multe pareri, despre fiecare lucru in parte – cate saispe pareri diferite, in functie de cum il prinzi: ca daca-i intr-un flirt la faza sexy – e intr-un fel, daca numa’ ce s-a certat cu ma-sa, tac’su, fra’su de sange sau de suferinta – e in cu totul alt fel, daca si-a luat un refuz de la bunaciunea pe care o vaneaza de ceva vreme cu niste citate beton pentru care a mai si lucrat din greu – e intr-un mare fel, daca a facut sex recent – e invers, daca nu s-a impreunat de mult – hormonii il (o) obliga la alte filosofii de viata, si asa mai departe.

Important este ca – indiferent de situatie – omu’ gaseste modalitatea perfecta de a-si mula tot rahatu’ pe cate un citat excelent din care sa rezulte indubitabil in primul rand cat e el (ea) de „dastept” (dasteapta), si intelept(a) pe de-asupra, si tot in primul rand – cata dreptate are-n tot.
Combina elemente, ca un chimist la eprubete, sau DJ-ul la mixer,  un procent de adevar, plus procent de inventie, ca sa aranjeze „adevarul” pe dreptatea lui, plus procent de deductii (i)logice din prea-plinul „intelepciunii”, ca sa-i dea si savoare, ca bucatarii, fiecare are un ingredient secret, un condiment de regula, care-i face mancarea deosebita. Sau ca DJii celebri. Au cate un bum-bum al lor, ii recunosti dintre 1000 dupa bum-bum-ul ala unic, inventie proprie.

Daca intri-n povestea lui, oricat de bine-intentionat ai fi, oricum ii vorbesti, esti fantastic, piesa rara, „altfel decat restul”, esti zana-zanelor, esti printul din poveste, esti un maestru, un erudit – cata vreme ii dai dreptate.
Nu trebuie sa gandesti, n-are nevoie de discutii, oricum nu le poate duce pe-o linie dreapta, trebuie doar sa il\o aprobi – si esti cel mai iubit dintre pamanteni.
Si cand il\o aprobi – trebuie sa ai grija sa folosesti cat mai putine cuvinte, acelea sa fie pe intelesul explicit al inteleptului, caci este posibil sa-i dea cu virgula si imediat treci in tabara infamilor. Te contrazice din incheietura mainii, nici n-apuci sa-i zici ca de fapt l-ai aprobat, numa’ ca ai si plusat in ideea lui, ca sa i-o intaresti. Ai plusat prost. De-abia isi intelege ideea lui, pe tine te manca sa o dezbati. Estiprost.
Dujman.
A stiut tot timpul ca esti cu doua fete. Ambele defecte. Numa’ ca te-a lasat sa vada pana unde mergi. Ca el (ea) e si cercetator, asa, de fel. E pisiholog innascut.
Ce? Cum adica de ce te-a facut minunat(a) pana acum? Nu e treaba ta. A zis la vrajeala. Sau l-ai pacalit chiar si pe el, atata esti de fals(a).
Indraznesti sa-l contrazici?
Cine? Tuuuu maaaa? Vai steaua ta...... Si atunci tine-te bine. Ca te demonteaza din toate unghiurile.
Tot ce-a fost perfect la tine acu’ doua ore – acum e invers.

Daca esti frumos fizic – e clar, esti prost, increzut, frivol. Plus curva.
Daca ai scoala – ai facut-o degeaba. Scoala nu te-nvata omenie. Sau sa iubesti. Sau orice – in functie de linia pe care l-ai necajit.
Daca esti urat – dupa ce ca esti urat, mai esti si prost.
Daca esti singur – normal, nimeni nu te ia, de handicapat ce esti, mai faci si mutre, tot tu.
Daca esti intr-o relatie – vai de capul tau, omul ala te-a luat de mila, si mai faci si figuri, cand de fapt lumea te baga-n seama doar pentru ca-i porti numele aluia.
Etc... etc....

Unii devin leaderi de opinie. Baga pompos niste citate celebre. Apoi isi baga filosofii proprii, copiate de la altii si zise cu alte cuvinte, apoi le dezvolta.
Te doare mintea daca ii urmaresti.
Ii vezi cum evolueaza. De la pui de dastepti, la dastepti sadea, spre inteleptei, urcand vertiginos spre intelepti totali. Eruditi. Maestri. Sfinti.

Are un prieten bun - o vorba tare faina. Zice ca fiecare pasare pe limba sa piere.

Inteleptul de-mprumut are multe vieti.
Piere zilnic pe limba sa, dar nu se lasa. Revine, iar, si iar..... ca si cand nimic nu s-a-ntamplat, ca si cand te-a dat gata cu precedenta filosofie, si fii atent ca mai are una! Si inca una! Si inca are!

Daca cumva te-ntrebi (asa cum am facut eu) ce se poate face pentru aceasta tipologie, iti garantez ca nimic.
Acum pot spune asta detasat, fara nervi, fara nevoia de a ajuta, fara falsa compasiune.
Absolut nimic.
Fiecare decide pentru sine cand si cum depaseste cate un stadiu in evolutia personala. Si fiecare etapa este cu rostul ei. Nimic nu-i pe degeaba, nici macar ceea ce mie sau tie ti se pare acum pierdere de timp si energie, sau neuroni.
Timpul, energia si neuronul fiecaruia este o treaba personala.
Toti am trecut la un moment dat prin zona aia.
Ca mai demult cand eram copii, ca temporar cand am crescut mai mari, ca in alte vieti, dar pe-acolo - am fost toti macar odata. Si am trecut la urmatorul nivel abia cand am hotarat definitiv si irevocabil sa facem niste chestii incomode. Ca orice evolutie, pe orice plan, in orice forma – vine cu strans din dinti, introspectie, asumare.
Nu-i usor.

Daca cumva inca te calca pe nervi (asa cum m-a calcat pe mine) – iti garantez ca eroarea este la tine.
Nimeni si nimic pe lumea asta nu te obliga sa-i dai atentie, sau sa intri in astfel de jocuri.
Nimeni si nimic.
Doar tu alegi pentru tine. Asa cum iti alegi canalele favorite la televizor, mancarea din super-market, marca de telefon din magazin, tipul de masina din show-room, mobila in apartament, etc....
Este fix alegerea ta.

Si fiecare pasare..... pe limba sa piere.