vineri, 30 octombrie 2015

Vampiras. Pardon, binevoitor :)

“Vaaai ce frumoasa esti! Da’ de ce nu iti lasi parul desfacut?/ Ti-ar sta mai bine cu o culoare mai puternica pe buze..../ Ai fi super daca..../ Da’ de ce nu porti..../ Da’ la ce iti trebuie....”
“Esti un tip deosebit, da’ de ce nu ...../ si da’ de ce....../ Dar parca....”
“Imi place ce-ai gatit, da’ de ce nu ai facut sarmale? / Da’ de ce ai pus oregano?/ Da’ de ce n-ai pus cimbru?...../ Da’ e putin nesarat..../ Da’ de ce ai pus in farfurie patrata si nu rotunda?/ Da’ de ce ai pus in farfurie ovala, si nu patrata....”
“Felicitari pentru reusita! Da’ de ce ai zis aia si nu aia?/ De ce a fost roz si nu mov?/ Da’ parca era si mai reusita (reusita) daca era....”

Oameni binevoitori.

Fereasca sfantul sa-i zici vreunuia ca de fapt iti pune niste intrebari tembele, care nu au legatura cu tine, ci cu el.


Fereasca sfantul sa-i zici vreunuia ca tu n-ai nici o treaba cu framantarile lui, si ca pentru tine farfuria patrata este perfecta, la fel ca si farfuria rotunda, la fel ca cea ovala, insa azi ai ales una patrata, si e perfect asa, si ca pastele de azi n-au vrut sa fie sarmale (fir-ar), c-ai avut pofta de paste, si-ai gatit pentru tine. Ca ai chef sa-ti prinzi parul pentru ca pur si simplu ai chef, si ca in definitiv... nu prea i-ai cerut parerea, si ca daca tot a vrut s-o exprime – foarte bine, dar ca asta nu te obliga pe tine la nimic.
Ohhh, fereasca sfantul.
Ca atunci (tot tu) esti al naibii.

“Ia uite, domnule, ce Gica-contra e! Tu ii vrei binele, si el iti raspunde! Dupa ce ca arata ca dracu / se imbraca ca dracu / a gatit ca dracu / abia a reusit sa.... “

Ce tupeu ai, sa nu percutezi la aranjamentele lui (ei)! El, care e dispus sa te “aranjeze” din cap pana-n picioare, cu plan de evolutie pe etape, pana la sfarsitul vietii....

Il intrebi, cateodata, poate mai mult pentru el decat pentru tine personal, daca tot te vede frumos / bun / talentat /  – de ce ar mai schimba detalii.
Cum de ce? Asa! Ar fi mai bine!

Daca intri in mintea unuia, te asigur ca e convins ca este de o bunatate sora cu sfintenia. Ca sa nu mai zic – desteptaciune, intelepciune, etc...
Te asigur ca habar n-are ca emite conflictiv.
Este convins de bunatatea si dreptatea sa. Are mai multa dreptate decat oricine, de fapt este singurul care are dreptate, si are o datorie morala fata de toti cunoscutii sai – sa si-o expuna.

Tot Anthony de Mello (din care am citat in articolul precedent) expune fantastic o stare, in care ii plasez eu pe acesti minunati binevoitori adormiti:
Povesteste:
“Fiecare avem poziţia noastră, nu-i aşa? Şi ascultăm de pe acele poziţii.
„Henry, cât de mult te-ai schimbat! Erai atât de înalt - şi ai devenit atât de scund. Erai atât de bine făcut - şi ai devenit atât de slab. Erai atât de bălai - şi ai devenit atât de negricios. Ce ţi s-a întâmplat, Henry?"
Henry spune:
„Eu nu sunt Henry. Eu sunt John."
 „O, ţi-ai schimbat şi numele!"

Cam asa. Aceasta este radiografia. Cu nimic exagerata.
Omul are convingerile sale: putine, da’ incapatanate.

I s-a casunat ca-ti vrea binele, si, mai rau, e convins ca el trebuie sa imbunatateasca.
Si daca nu te lasi modelat, esti, clar, un om cu probleme.

Nu-i poti spune (adica poti, dar degeaba iti bati gura) ca tu esti in echilibru cu tine, si nu simti nevoia sa-ti schimbi ceva, sau nu simti nevoia sa faci ce-ti recomanda. Sau ce-ti programeaza efectiv. Sau ce-ti baga pe gat direct.
Clar, ai traume. Daca erai echilibrat, percutai la directivele sale.

Asa ca – il ignori. Ii zambesti, dai politicos din cap, si-ti vezi de ale tale.
Binevoitorul se va tine scai de tine sa-ti aranjeze viata, iar tu il vei face la un moment dat sa sufere enorm, sa te compatimeasca si mai enorm, sa filozofeze enorm – despre conditia precara a omului in univers, si despre probleme la care doar el are solutii, pacat ca unii nu-l asculta.

Sau, intri in jocul sau, legat fiind emotional de el, sau (de fapt) instabil emotional fiind in tine. Simtindu-te, pe zi ce trece, mai mic, si mai gresit. La toate exista un “dar”, un “dar de ce”, si un “totusi”.
Ai zice la un moment dat ca esti victima lui, insa.... te-nseli.
Nu esti nicio victima, esti suma complexelor tale, si atat.
Primesti exact ceea ce ceri la nivel subliminal. Atragi, nu ceri. Atragi in rezonanta.

Aceasta tipologie de vampiras energetic este foarte populara. Ii intalnesti peste tot, in toate categoriile de cercuri, indiferent de natura intereselor personale sau sociale.
Si poate chiar mai abili sunt cei care au preocupari filozofice ori spirituale.
Orgoliul spiritual este cel mai perfid si mai nataflet dintre orgolii, pentru ca este si negat, ascuns sub pres, mascat cu petice de “intelepciune”, “evolutie”, “cunoastere”.
Ei stiu mai bine. Ei sunt aproape ingeri. Ei sunt prea destepti pentru lumea asta. Ei sunt etaloane.

Ei sunt doar putin mai adormiti decat restul.
Toti suntem etaloane, pentru ca niciunul nu avem acces la informatii, decat prin prisma senzatiilor propriilor organe de simt, astfel incat tot ceea ce observ si judec eu – are ca etalon echipamentul meu personal.
Unii intelegem cat de putin intelegem, altii inca nu.
Cei care nu inteleg ca sablonul lor nu este unul general, si ca lumea exista si fara a fi reparata de ei – sunt vampirasii binevoitori. Fara ghilimele. In sinea lor, chiar sunt. Bine-voitori.
Nu sunt deloc constienti de toxicitatea lor, si n-ar accepta niciodata o asemenea idee.

Trecand peste bunele lor intentii, oamenii (din aceasta tipologie) sunt toxici.
Daca esti suficient de plapand incat sa le dai apa la moara, te vor vampiriza sistematic, se vor hrani cu micsorarea ta, cu critica “constructiva”, “reparatiile” si “retusurile” pe care ti le vor aplica, bine-voindu-ti rastalmacirea de tot. “Ar fi perfect daca...”, si mereu se gaseste ceva care nu-i chiar “perfect”, dar noroc in ei, ca te-aranjeaza.
Iar tu ajungi dependent de “reparatii”, convins ca nu esti suficient niciodata. Nu de unul singur. Iti hranesti un program de neputinta. De insuficienta. De micime.

Retine: Nu esti victima lui.
Daca vreodata iti dai seama ca relatia cu el (ea) te seaca de energia (si-asa putina) pe care o ai, daca vreodata concluzionezi ca te face sa te simti intotdeauna imperfect si vinovat de ceva – sa stii ca toate astea se gasesc in tine, daca nu ar fi el (ea), ar fi altul (alta), si altul (alta).... pentru ca tu, in subconstientul tau ai un tipar dizarmonios, un pattern virusat, care atrage subliminal exact acele persoane si/sau intamplari ce-l compun.

Da, este indicat si sanatos sa te debarasezi de astfel de prezente. Este un prim pas spre echilibrul tau. Insa nu e unicul, si nu e cel mai important.

Cel mai important este sa te observi pe tine.
Sa-ti intelegi mecanismele interioare care duc la situatiile neplacute din viata ta. Sa te impaci cu tine. Cu partile din tine care se cer criticate, micsorate. Sa le dai Pace. Adica sa le impaci.

Si... sa stii ca exista capcane.
Un tipar gata-format in subconstient este mai puternic decat vointa constienta, prin simplul fapt ca este un mecanism de cognitie. Adica prin el, prin datele care il compun – tu judeci constient.
Astfel ca – uneori vrei sa te rupi de vampiras, dar cand sa spui “Pa” – te loveste la radacina. Te face sa crezi ca esti rau (rea), nerecunoscator, absurd, incorect.

Aici e ca o vama: o treci, sau n-o treci. E o chestie de putere.

Daca ai trecut vama, te plasezi deja intr-o zona de recuperare. Deja odata – nu ai depins de aprobarea cuiva. Mai mult, ai facut ceva bun pentru tine, in ciuda reprosurilor si criticilor cuiva. Binele tau a fost – cel putin odata – independent, asumat.

Da, stiu, el (ea) spune ca esti un om rau, sau un om prost, sau un om slab, sau un om ..... (aseaza tu cuvantul care te raneste cel mai tare).
Iar tu, ai supravietuit calificativelor sale. Felicitari!

Priveste in tine de-acum. Observa-te.
Nu incerca sa te schimbi. Incearca doar sa te intelegi. Sa te cunosti. Sa te poti accepta exact asa cum esti.
Chiar nu e nimic gresit in nimic din ce te compune.
Daca renunti la etichete, poti intelege cu timpul – ca tot ce ti se pare rau – are valente infinite, are polaritati, iar tu te poti folosi constructiv de absolut tot ce te compune.
(Evident, daca in tine exista sentimente extreme - ura, dorinta de a ucide, fizic, nevoia de a face rau, compulsiv – atunci ar fi indicat sa consulti un doctor)
Cu exceptia cazurilor de patologie, orice trasatura a ta – este una buna. Nu trebuie decat sa intelegi asta. Ca orice pe lumea asta are un pol bun si un pol rau, o parte buna si o parte rea, un aspect pozitiv si unul negativ. Insa este fix alegerea ta sa le manifesti intr-un fel sau altul.

Sa stii ca nu-i asa de greu cum pare.
E doar o chestie de deschidere. Catre tine, de data asta.
Atunci cand reusesti sa te poti place suficient pe tine insuti – devii stapan pe propriul destin. Si, in ciuda aparentelor, poti face mult mai multe fapte bune, altruiste.
Pentru ca tu – in tine – ai tot mai putine conflicte.

Si sa stii ca cu cat esti mai impacat in tine cu tine – vei inceta sa atragi binevoitorii vampirasi. Nu mai reprezinti profilul de interes pentru acest gen. Pe de alta parte, subconstientul tau nu mai rezoneaza pe fregventa asta. Nu-i vei mai atrage in viata ta. Ei poate iti vor mai traversa intamplarile, insa tu nu-i vei mai observa, obiectele focusarilor tale vor fi altele.

Sa mai stii – ca niciodata nu vei fi aprobat sau placut de toata lumea.
Fiecare te va privi mereu de la dimensiunea sa, cu reperele sale. Si este cat se poate de normal sa fie asa.
Sa zicem ca ai fi pe gustul unui ... criminal.
Te-ar flata?
Sau pe gustul unui om lipsit de scrupule. Sau pe gustul unui ..... spune tu un cuvant care ti se pare oribil.

Si-acum fa (inca) un exercitiu de logica pentru tine: Spune cea mai oribila trasatura a ta, si gaseste-i valenta pozitiva. Asa cum esti dispus sa gasesti pentru altii.
Fa-o pentru tine.
In loc sa te demontezi, foloseste ce ai, construieste.