duminică, 15 noiembrie 2015

Iesitul din turma - Intre TREZIRE si CLISEU



Stateam pe bancheta din spate impreuna cu fiica-mea in varsta de un an jumate. Ea - in scaunelul de masina, eu - acoperind-o cu trupul meu, murmurand intr-un gand continuu care se golise instant de orice altceva: „Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii”
Masina de pe sensul opus a trecut milimetric pe langa masina noastra.
M i l i m e t r i c.


Taica-miu s-a decis ca nu-i place in turma.
Fix pe o sosea nationala. Cu fiica-mea nevinovata in masina. Si neimpresionabila, ea neavand inca date de referinta cu privire la bravurile soferilor cu deficit de adrenalina.
Asa ca s-a lansat intr-o depasire periculoasa. Adica nesabuita.
El depasea doua tiruri care se pupau in mers, atat erau de legate, dintr-un mat intreg de masini. Se mergea in coloana. Kilometri de coloana.
Din contrasens – alt carnat.
Dar el s-a agatat de doua secunde libere in stanga, ce mai conta restul...
Am auzit ca o binecuvantare franele celui din contra-sens, in timp ce priveam distanta creata intre cele doua tiruri surori – pentru noi.
Stii cum am intrat intre ele?
La o secunda de impact frontal. Sfert de secunda, daca e sa iau in calcul si fereala celui de pe contra-sens, ca s-a dat bine catre decor.

Care a putut sa fie concluzia lui taica-miu, soferul „mafiot” ?
- „Na. Am facut un rahat. Ca acuma sunt flancat de ele.”
Pe moment n-am putut spune nimic. Multumeam in gand Tatalui, si Fiului, si tuturor sfintilor – ca n-am murit rupti.

El isi continua monologul. Era ofuscat. Nu suporta turma. Sa-i ia dracu de handicapati, cu cine i-a scos pe toti in drum, fix cand conduce el. N-are nici o gaura sa se strecoare. S-a spart conducta cu idioti. Soferi de duminica.
Turma.
- „Dar cum iti imaginezi ca depasesti kilometri de coloana? Tu nu realizezi ca se merge pe viteza constanta, si ca daca depasesti doua masini – tot acolo esti?”
- „Poate aia merg mai repede”
Toti mergeau la fel. Bara in bara. Se vedea in fata dita-mai carnatul.

- „Uneori, „sa iesi din turma” este imbecil, iresponsabil, absurd.” – a fost tot ce am putut sa mai zic pana acasa.

Au trecut cateva luni de-atunci, insa am ramas cu subiectul turmei in cap. Prin rezonanta, vad tot felul de „profunzi”, care, intr-un mod similar, „ies ei din turma”.
Turma sucks.
Turma e „shitty crap”, ei sunt „smart-ass’ ”

Iesitul asta din turma a devenit asa un cliseu ieftin, incat, personal, nu mai imi place sa-l folosesc. S-a denaturat.
Si-a pierdut sensul initial, fiind... adoptat de turma.

Stii, exista diverse planuri de intelegere. Fiecare intelege cat este el insusi.
Toate adevarurile rostite, sunt ca o ceapa: In functie de nivelul de evolutie al persoanei, fiecare va intelege pe foaia (cepei) corespondenta.

Asa se face ca de cand a devenit un cliseu, iesirea asta din turma si-a denaturat esenta. A fost deturnata de la sensul initial.
Sau tradusa, de fiecare in parte, pe nivelul sau de intelegere.

Am ajuns sa citesc toate automatismele pamantului in numele iesirii din turma.

IESIREA DIN TURMA A DEVENIT UN SLOGAN AL TURMEI :))))))

Asa ca – nimeni nu mai colaboreaza cu nimeni, CA NU VREA IN TURMA.
Gata cu scoala, gata cu munca, gata cu apartenenta la societate, gata cu tot. Ca totul e „turma”.
Devenim autisti.

In curand vom trai doar din aer si (eventual) apa, intrucat nimeni n-o sa mai vrea sa fie „in turma”, ca sunt „treziti”.
Societatea va fi plina de cabinete de terapie si iluminare, in schimb.
Dar, fiind toti atat de „treziti”, nimeni nu va avea nevoie (nici macar) de acestea.
Vom fi o societate de iesiti din turma, care vom sta ca niste popandai toata ziua, meditand la nemurirea sufletului.
Inculti si lenesi.
Autisti.
Dar „treziti”.
„Iesiti din turma”.

Pai, cum, frate, sa nu placa turmei – expresia asta? Ca ASTA ii exonereaza de responsabilitati, ca sa nu mai zic de ASUMARE.
TURMA e de vina. Nu eu. Eu vreau sa ies din turma. Imi bag picioarele.

Toti lenesii, toti incultii pamantului, toti adormitii cu aere de treziti – si-au gasit scuza perfecta pentru esecurile personale, si lipsa de apetit creativ. Lipsa de inteligenta emotionala. Lipsa de de toate. Turma e de vina. Ei sunt imaculati. Prea destepti si prea buni pentru lumea asta.

Motiv pentru care, iata – ei se dezic de turma, facand ce le place lor.
Ce le place?
In general sa fie maestri. Echivalentul managerului din turma de care se dezic. Dar cu mult mai multa autoritate, evident, aici fiind vorba de lucruri sfinte. Care, de altfel, nu pot fi probate de oricine.
Ca daca la manager – cifrele vorbesc, si exista date de referinta vizibile, palpabile..... la maestrul iluminat – lucrurile se complica. Prostimea nu contesta. Zici cuvantul „Lumina” – si dai pe spate jumate din audienta. Cealalta jumatate cazand, si ei, definitiv, la cuvantul „Iubire”.

Asa ca, daca nu pot fi sefi in turma, isi fac ei alta turma – unde sa se faca sefi.
Sefi de iluzii, ambalate frumos in concepte de iluminare, vandute pe bani frumosi altor lenesi, care, de asemenea isi externalizeaza responsabilitatile, blamand turma, intrand benevol... in ALTA TURMA.
Una mai trendy.
Ca nu le arata nimeni obrazul ca nu-s competenti, sau ca „o freaca-n teasta” toata ziua, nu le impune nimeni sa si munceasca pentru banii pe care-i incaseaza lunar, nu le cere nimeni sa invete, sau sa aiba o conduita decenta.
Dimpotriva.
Sunt incurajati sa se caute de paduchi toata ziua, in numele iluminarii. Ca-si cauta Sinele.
Si-l caaaaauuuuuttttaaaaaa...... si-l caaaaaaaaauuuuutttttttaaaaaa........ uite-asa stau ei toata ziua in meditatie si-si amplifica toate mancarimile in c...r, ca ei sunt de-acuma pe drumul iluminarii.
In bezna totala.

Iesitul asta din turma, in sensul sau initial, a devenit o calitate a celor care (inca) colaboreaza social. Care (inca) isi asuma responsabilitati intr-o societate de autisti spirituali si filozofi, fara a arata cu degetul rigid catre ceilalti, fara a scrasni din dinti de cate ori trebuie sa-si miste fundurile comode 2 centimetri dincolo de zona lor de confort, fara sa urle ca sopranele ca societatea e de cacat, politicienii sunt de cacat, legile sunt de cacat, sistemul e de cacat, sefii sunt de cacat, colegii sunt de cacat, biserica e de cacat, religia e de cacat, totul e de cacat, cu exceptia lor, ghioceii. Ei fiind ghiocei cu aroma de levantica.

Iesitul asta din turma, in sensul sau initial – este o calitate a celor care isi inteleg rolul in propriile vieti, si in societatea din care fac parte.
A celor care fac mai mult decat urla.
A celor care isi asuma, nu doar filozofeaza desteptacios despre prostia altora.
A celor care inteleg ca UN SISTEM este compus din INDIVIZI.
Si ca pentru a schimba UN SISTEM este nevoie de schimbarea INDIVIDULUI.
ADICA SI A SA, PERSONALA.
Care schimbare nu inseamna nici dezicere de societate, nici isterie impotriva altora, ci punerea osului la treaba, COLABORARE,  ASUMARE a unei responsabilitati proprii in toata schema care, de altfel, ne compune pe toti.
A celor care, inainte de a se stramba la „turma” – isi vad de propriile bube din cap.
A celor care inteleg ca „trezirea” nu are legatura cu rostirea de mantre, sau cu adoptarea unor stereotipii. Caci stereotipul este, in fapt, caracteristica adormitului. Celui care functioneaza pe un pilot automat. Care poate fi setat pe clisee diferite. Chiar si cu iz spiritual. Tot stereotipii sunt. Tot pilot automat. Tot „noapte buna”.
Sa nu crezi ca daca vorbesti toata ziua despre spirit - esti mai trezit decat altii care vorbesc toata ziua despre politica, sport, carne, petreceri, agricultura.
Un pilot automat nu are tematica unica. Pilotul automat are N luate cate K clisee.

N-ai iesit din turma daca ti-ai dat demisia dintr-un job, si faci umbra pamantului degeaba, ca tu esti diferit si neinteles.
Ai auzit ca si altii au facut asta. Pai, bravo lor, dar ti-au zis aceia si ca SI-AU PERMIS sa renunte la joburile lor, pentru ca AVEAU SI ALTE SURSE DE VENIT?
Tu iesi din turma, bravo tie, maxim concept. Si? Din ce traiesti? Din filosofie?
Tu iesi din turma, excelent, dar ce stii sa faci?
Ce stii tu sa faci, asa incat sa nu mori de foame in continuare, si sa nu traiesti din banii statului, tu – vlajgan de om in toata puterea?
Ce stii tu mai mult decat turma, si poti sa valorifici in asa fel incat sa-ti fii tie util, si sa fii util si SOCIETATII?
Sau te retragi in munti? Te calugaresti? Sa stii ca si calugarii colaboreaza unii cu altii. Nu stau doar ca statuile sa se roage si sa filozofeze despre spirit. Oamenii aia muncesc, si muncesc mult, sa stii. Si fac acte de caritate. Nu le trece prin cap sa se revolte ca nu sunt platiti pentru asta. Nu le trece prin cap sa arunce cu pietre in semenii lor mai putin evlaviosi decat ei.

Tu iesi din turma unei institutii, bravo tie.

Dar din turma adormitilor cand iesi?

Stii tu, turma celor care, indiferent de profesie, studii, apartenenta sociala – functioneaza pe un pilot automat, prea putin constient de sine, prea putin responsabil de propriile acte, prea dependent de actiunile celorlalti, prea putin constient de propriile emisii toxice?
Turma celor care dorm in propriile vieti, executand tipare pe repeat, pana  la final.

Te crezi trezit?
Reprodu in mintea ta exact miscarile pe care le-ai facut ultima data cand ti-ai legat sireturile. Si tot ce ai facut in urmatoarele 3 ore.
Apoi aminteste-ti TOT ce ai facut, ai gandit si ai vorbit ieri intre 16:25 – 19:48.
Cat a fost pilot automat?
Cat de trezit esti?

ASTA inseamna sa IESI DIN TURMA. Cu toate consecintele inerente.