vineri, 6 noiembrie 2015

Sistemul e de vina. Clar. Sleep tight.

Respectul meu profund tuturor celor care au iesit in strada.
Condoleante familiilor victimelor de la Colectiv.
Toate gandurile mele bune catre cei care sunt pe paturile de spital, si catre familiile si prietenii lor.


Am sa scriu mai jos cateva randuri, pentru care inca de pe acum imi cer iertare. Oameni cuprinsi de pasiunea acestor momente, vor avea tendinta sa inteleaga prin anumite filtre. Este normal sa fie asa.

Eu nu scriu despre o miscare sociala sau politica. Nu am competenta. Sociologie stiu cam cat am trecut onorabil niste examene, aria mea de interes fiind psihologia clinica.
Nu sunt un roman tipic, prin urmare nu ma pricep nici la politica (in general, noi, romanii, suntem experti in politica, fotbal si spiritualitate). In momentele astea mi-ar fi placut sa fiu mai bine documentata, insa ... nu sunt.

Imi asum ceea ce nu sunt, motiv pentru care, repet ca nu imi dau cu parerea despre ce si cum anume “ar trebui”.
Imi asum in acelasi timp ceea ce sunt, motiv pentru care astazi o sa-mi astern niste ganduri cu privire ca cateva mecanisme cognitive.

Respectul meu profund pentru cei care, zilele astea, au iesit in strada. Oameni care au luat atitudine in propriile vieti.
S-au simtit vii.
Au facut ceva. Orice. Au iesit din zona lor de confort, si au luat taurul de coarne, in locul clasicei stagnari in nemultumire. N-au mai stat cu mainile in san, in conditiile in care au hulit, in sinea lor, sistemul,  ani in sir.

Din punct de vedere al individului – e o mare chestie.

Ca multime omogena – am constatat ca, in continuare, nu exista o coerenta a scopului. Ocazie cu care, masele risca sa faca jocurile abile ale unor pradatori de meserie.
Deja s-a impanzit netul cu expresia asta, stiu. Toti o lanseaza , insa nimeni nu prea o mesteca de-adevaratelea.
Ideea nu este ca cineva vine si baga slogane printre manifestanti (desi, si asta este, printre altele).
Ma gandeam aseara ca presedintele are o pozitie ingrata. Ok, multumeste multimea, dar concret, ce doreste multimea? Ok, se scandeaza chestii, si poate ca se poate extrage oarecum un rezumat, cum ar fi - ca tot sistemul sa se schimbe. Perfect. Insa cum? Cum ar fi multimea multumita? Sa ce? Concret, ce?
... Avand in vedere ca dorinta oamenilor este diferita de la caz – la caz, si ca toti spera la cate o schimbare radicala si brusca, ma  tem ca orice s-ar negocia cu presedintele – va isca alte, si alte nemultumiri si frustrari.
Ma bucur ca oamenii au luat atitudini in propriile vieti.
E un act de curaj si asumare.

Insa eu vreau sa vorbesc in continuare despre aceasta nemultumire individuala, despre niste mecanisme prin prisma carora oamenii refuleaza.

Totul a pornit de la o tragedie greu de imaginat. De la un carnagiu.
Oamenii s-au identificat cu drama, si au rabufnit. Fiecare cum a stiut si a putut.
In numele acestei revolte interioare, in numele unei dureri imposibil de tolerat, au decis sa schimbe ceva.

Este perfect, insa nu am sa ma fac ca nu observ ca tot ce se striga acum, alta data se striga pe invers.
Totul a pornit de la :

“Autoritatile nu-si fac treaba. Nu sunt responsabili. Sunt corupti.”

Totusi, cei care se plangeau de regim, de sistem – pana acum – de fapt, printre altele, erau exasperati de tonele de hartii necesare deschiderii unei afaceri. Erau pana peste cap revoltati de cate autorizari sunt necesare pentru “o simpla carciuma”, sau “un simplu birou de....”, sau O SIMPLA AFACERE, oricare ar fi ea.
Se plangeau ca nu te ajuta statul deloc, chiar te incurca, iti mai da si la gioale – daca vrei sa-ti faci propria afacere, ca vrea sa te-nrobeasca, vrea “o tara de sclavi”.
Remember? Anyone?

De cate ori s-au facut controale, de orice natura, din partea autoritatilor competente, de atatea ori oamenii s-au revoltat. Cei controlati.
“Vor sa ia si pielea de pe noi” – este o bine-cunoscuta stereotipie, maraita printre dinti de fiecare data cand statul controla, verifica ceva. Doamne fereste, mai dadea si amenzi.
Acum totusi, n-au verificat destul. N-au dat amenzi.

Ma bucur ca multimea ia atitudine, asta ajuta. In primul rand individul. Si schimbarea colectiva porneste intotdeauna de la un declick personal, de la schimbarea individuala.

Totusi, multimea s-a revoltat acum, pentru ca s-a declansat un “ceva” interior.
Nu pentru ca cei 32 de tineri au murit din lipsa de responsabilitate, sau cu concursul de culpa al unor autoritati.
Cine citeste cu detasare, va intelege ca nu o spun in vant.
Moartea celor 32, chinurile celor 136 (plus N sute – apartinatori), au produs doar un impact frontal. Cu durerea si frustrarea interioara a fiecaruia.
Nu cu o cauza comuna a unei societati.

Durerea si frustrarea interioara a individului, isi gaseste rezonanta cu durerea si frustrarea interioara a altora, astfel ca – se formeaza grupuri de revolta pe diverse teme. Se monteaza unii pe altii, isi amplifica starea de revolta, isi dau apa la moara unii altora, unii in necazul  lor, altii perfect lucizi de starea de vulnerabilitate a unei multimi in cautarea “salvarii”. Perfect lucizi, perfect instruiti sa creeze conflict.

Pe sirul ideii, ma intorc in timp, la vremea in care ne plangeam sortile, ca nu avem acces la Dumnezeu. Ca regimul comunist a oprimat orice fel de manifestari religioase. Ca n-avem voie la Biserica, si ca n-avem biserici. Ca trebuie sa mergem pe furis in Casa Domnului.

Acum, ni s-a implinit o dorinta arzatoare: avem bisericile deschise larg, si nimeni nu ne impiedica sa ne manifestam credinta, oricum am simti sa facem asta.
Totusi, nu ne este bine.

Acum, suntem nedreptatiti pentru ca SUNT PREA MULTE BISERICI.
Deci TOT NEDREPTATITI SUNTEM.

Propaganda impotriva institutiei Bisericii este de o josnicie si o magarie iesita din comun.
Uite aici un link, contine date statistice reale, si o radiografie de mare bun-simt a ceea ce se intampla in spatele isteriei ieftine: https://silviupricope.wordpress.com/2015/02/05/mobilul-ascuns-din-spatele-atacurilor-asupra-bisericii-ortodoxe-romane/

Unii au gasit o ocazie perfecta de a arunca noroi si blesteme catre IPS Daniel.
Nu iau apararea omului. Nu il cunosc, nu sunt o ortodoxa practicanta, n-am atasamente nici fata de biserica, nici fata de dogma.
Totusi, n-am sa ma fac ca nu vad, numai pentru ca acum o masa de oameni urla invers.

Si-am sa spun cateva cuvinte: Daca Arsenie Boca ar fi trait, oare ar fi vorbit mai bland hulitorilor de meserie? Imi aduc aminte o poveste despre parinte, cum a facut el de ras niste securisti care au incercat sa-l puna intr-o postura proasta, si sa-l ia in ras.
La fel, imi aduc aminte cum povestesc cei care l-au cunoscut, ca avea vorba aspra, si putina.
Omul traia in Dumnezeu, si prea putin in lume. Parintele se considera inclusiv pe el insusi un pacatos in fata lui Dumnezeu.
Daca in locul lui Daniel ar fi fost Arsenie – nu-i asa ca la fel ar fi fost hulit zilele astea? Nu-i asa ca la fel ar fi fost blestemat si mistocarit, tras de sireturi, bagat in pizda masii de spagar imputit?
Nu-i asa ca la fel ar fi fost blamat, indiferent de felul in care ar fi ales sa se comporte in primele momente ale tragediei?

Te asigur ca da.
Pentru ca furia asta are la baza cu totul altceva decat persoana in sine. Si anume, o propaganda foarte bine pusa la punct, atat de bine, incat a intrat in subliminal si a rezonat cu mii de minti revoltate, pregatite sa dea cu pietre, din orice pozitie, in orice. Pentru ca nu sunt bine in sine, cu sine.

Dintotdeauna un Inalt al Bisericii a avut o tinuta extravaganta. Nu pentru ca popilor le plac bijuteriile, sau pentru ca sunt niste manelisti opulenti cu zgarde de aur la gat si ghiuluri pe degete.
Ci pentru ca acesta este portul de Putere (nu ma refer la puterea fizica, ci la cea duhovniceasca). Hainele si accesoriile unui parinte au legatura cu niste Taine.
Nu au legatura cu opulenta.
Acelasi era portul si pe vremea cand Biserica era prigonita. Numai cine este rau-voitor sau necunoscator – se leaga de astfel de lucruri.
Si daca tot vorbim de Taine, vreau sa amintesc tuturor celor care urla stereotipii de genul “N-am nevoie sa pup icoane sau sa fac mersul piticului prin biserici, eu ma rog oriunde, Dumnezeu e la mine in suflet”, etc.. – ca acolo, in biserica, in fiecare biserica – este o zona de Putere, este o zona cu vibratie inalta, este un loc in care iti poti reface structurile energo-informationale.
Demonstrat stiintific.
Indiferent de cine, si cu ce intentii merge acolo, biserica este un loc de vibratie inalta, este o zona sfanta. “Nu ma duc la biserica sa ma barfeasca toate babele” – este o alta stereotipie, insa.... se merge la biserica pentru Duhul Sfant, nu pentru oameni.
Tu, daca ai in vedere oamenii, e treaba ta.
Insa Biserica nu e un loc de taclale, chit-chaturi. Nu te duci acolo, sau renunti sa te duci – in functie de cine / cum mai merge. Acolo te duci pentru sufletul tau. Pentru esenta ta. Pentru cu totul altceva decat restul lumii.
Perfect de-acord ca Dumnezeu e oriunde, si ca nu ai nevoie sa mergi la biserica pentru a te ruga, sau pentru a fi aproape de El.
Insa nu, nu esti un sfant, asa ca... crede-ma, uneori ti-ar prinde bine o restructurare aurica. O mica incarcare. Iar acolo, in biserica – asta ti se intampla, chiar daca tu nu vezi nimic.

La spital cam mergi cand esti bolnav, indiferent de ce fel de pacienti mai zac prin alte paturi, indiferent de conduita morala a fiecarui doctor in parte, da?
Got it?

Este o dovada de trufie sa judeci tu un om pe care o multime de preoti l-au ales sa le stea in frunte.
Nu esti tu in masura sa faci asta, cu atat mai putin cu cat nu esti documentat, macar si sumar.
Iar daca vrei sa-l acuzi de ceva, acuza-l cu mintea limpede. Acuza-l numai dupa ce cunosti toate datele, si nu din auzite, nici din gurile unor oameni furiosi, nici din campaniile unor oameni cu interese vadite de a denigra acel om, sau institutia pe care o reprezinta.
Si fa-o cu respectul cuvenit.

Pe tine personal nu te apeleaza nimeni in scarba, si daca ar face-o – cine te-ar opri din suduit si marait? Pe tine personal n-are dreptul nimeni sa te judece, asa-i? Cu atat mai putin sa te acuze fara sa te cunoasca.
Ei bine.... afla ca acestea se cam aplica tuturor. Nu doar tie personal, tu nefiind, nicidecum, miezul unui Univers cladit pentru a te satisface pe tine.

Important: nu confunda omul, cu Institutia.
Tu.... concret: cu cine ai o problema? Cu omul, cu institutia, sau cu credinta?
Si daca ai o problema, din ce izvoraste? Cate date concrete, reale, ai tu in problema pe care alegi sa o verbalizezi cu atata vehementa?

Am fost tentata in prima faza sa judec, la fel ca o mare majoritate, absenta patriarhului la locul tragediei.
Insa apoi mi-am dat seama ca gresesc.
Omul are perfecta dreptate cand spune ca nu a vrut sa inflameze si mai tare durerea oamenilor. Ca a tinut la discretie, pentru a nu fi considerati punitivi.
Pun pariu cu oricine ca daca s-ar fi dus acolo – ar fi fost acuzat de campanie de imagine, si de inca alte cateva magarii.
Pentru ca unii au dorit sa-l acuze cu orice pret.

Eu ma intreb de ce pana acum nu s-a mai inflamat nimeni ca nu s-a prezentat Patriarhul la locul accidentului / incendiului / crimei / altor evenimente tragice cu multe victime.
Si ma intreb cat putem sa fim de neghiobi, incat sa transferam tot bagajul de furie in locuri in care, de fapt, ar trebui sa ne cautam alinare.

Exista un traseu de conduita, cu radacini in sfintele invataturi, care – pentru cunoscatori - ar trebui sa sune destul de cunoscut: RESPECTAREA LIBERULUI ARBITRU.
Acum, ca si alta data, biserica a respectat liberul arbitru al oamenilor.

Repet: nu sunt o ortodoxa practicanta, nu am niciun atasament nici fata de biserica, nici fata de dogma, insa n-am nici ochii-ncetosati de furie.
Furia orbeste. Nu mai vezi nimic, esti orb.

Popi au existat intotdeauna de felurite categorii. Asa cum sunt feluriti medici. Asa cum sunt feluriti politisti, jandarmi, pompieri, postasi, brutari, sculeri-matriteri, secretare, paznici, soferi, profesori, psihologi, etc.... etc....

E important sa nu confundam marfa cu ambalajul, niciodata.

Si e important sa fim putin constienti de noi, macar cateodata, macar putin.
Suntem un popor ales, suntem niste oameni credinciosi, cu radacina buna.
Este pacat sa ne pierdem. Este pacat sa ne luptam intre noi, atunci cand de fapt tot ce este important se rezuma la a fi un Colectiv.

O sa sune ca o campanie pentru IPS Daniel. Insa nu e.
Cine ma cunoaste personal, stie cat de putin ma intereseaza aspectul de organizare a bisericii, ori dogma – pe care, de altfel, o si cataloghez ca fiind defectuoasa. Cine a mai citit din scrierile mele, sigur a remarcat ca eu acuz Religia de manipulare a maselor, in aspectul ei istoric.

Totusi, asta nu ma leaga la ochi, si nu ma conditioneaza la trufie. Nu simt nevoia sa-mi confirm afirmatiile cu orice pret, nu simt nevoia sa tavalesc in noroi un om, o intreaga institutie de credinta, doar pentru ca AM OCAZIA.

Imi aduc aminte perfect ca sambata IPS Daniel a facut un comunicat de presa cu privire la tragedia de peste noapte. A fost preluata de foarte putine publicatii. Nu stiu daca mai mult de una, de fapt.

Il copiez pentru cei care n-au chef sa deschida linkul:
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, a adresat sâmbătă un mesaj de compasiune în urma incendiului de la Clubul Colectiv din Capitală, îndemnând la unirea rugăciunii cu fapta milostivă pentru cei aflaţi în suferinţă. De asemenea, acesta solicită parohiilor din Bucureşti cărora aparţin tinerii decedaţi sau cei afectaţi de arsuri să ajute spiritual şi material familiile îndoliate şi familiile celor aflaţi în spitale.

 ”Cu multă tristeţe am aflat de tragedia provocată de un incendiu la Clubul Colectiv din Bucureşti în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 27 de persoane, peste 160 au fost rănite, dintre care 146 au fost internate în 12 spitale din capitală.  În aceste momente de mare durere pentru familiile, rudele, prietenii şi cunoscuţii celor decedaţi sau aflaţi în spitale, adresăm acestora cuvânt părintesc de compasiune şi de alinare sufletească.  Suntem alături de cei aflaţi în suferinţă pe patul de spital şi ne rugăm lui Dumnezeu pentru alinarea durerilor şi vindecarea lor”, transmite Patriarhul.De asemenea, acesta solicită parohiilor din Bucureşti cărora aparţin tinerii decedaţi sau cei afectaţi de arsuri să ajute spiritual şi material familiile îndoliate şi familiile celor aflaţi în spitale.
ACEASTA este reactia patriarhului, nu alta.
Ceea ce au vehiculat unii pe retelele de socializare nu este declaratia parintelui in contextul tragediei din Colectiv, si, pe langa ca este trunchiata si interpretata malitios, nu este adresata oamenilor din popor, ci este expusa in cadrul unei dezbateri pe subiectul ocultismului, in cadrul unei conferinte.” Conferinta Panortodoxa a Reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe si Sfintelor Eparhii “ cu tema: “Fete ale ocultismului contemporan”

La fel ca si alaturarea de cifre halucinante intre un numar imaginar de biserici ortodoxe si un numar imaginar de spitale, aceasta plasare a unui scurt citat din expunerea parintelui, in contextul tragediei, lasand de inteles ca acestea sunt parerile domniei sale in legatura cu ce s-a intamplat la Colectiv – este una malitioasa, rau-intentionata, penibila.

Sa spunem ca pe tine te asculta cineva 30 de secunde dintr-un discurs de doua ore, si-apoi iti ia fix ce ai apucat sa spui in acele 30 de secunde – si iti baga pe gat ca ai facut acele afirmatii cu privire la partenerul tau de viata, cand tu, de fapt , vorbeai de Kant....

Lumea VREA sa acuze.
Asta este adevarul. Pe oricine, in functie de cei pe care-si proiecteaza propriile insatisfactii, propriile conflicte interioare.

Lumea VREA, si lumea a GASIT (inca) o metoda excelenta de externalizare a propriilor responsabilitati in propriile vieti.
Ceea ce cere lumea este divers, si nu are legatrura ce s-a intamplat la Colectiv. Ce s-a intamplat la Colectiv a starnit doar combustia. Fiecare pe durerea sa. Iar retelele de socializare au raspandit impulsul revoltei.
Unii in perfecta luciditate, si extrem de bine documentati pe fenomenul de manipulare a maselor.
Iar masele au colaborat, pentru ca au rezonat excelent , avand, fiecare, propria revolta interioara mocninda.

Ceea ce este previzibil, este ca indiferent de rezultatul acestei revolte a maselor, acesta va fi unul care in continuare va nemultumi. Va crea noi valuri de acuze.
Pentru ca niciun sistem din lumea asta nu se schimba fara participarea implicita a individului. Nicio lege din lumea asta nu schimba o stare de fapt care are legatura cu atitudinea individuala.
Pentru ca functionarii prosti – sunt prosti ca indivizi, nu pentru ca legea le permite, sau le impune.
Legea nu va putea schimba niciodata tendinta interioara a individului.
Responsabilitatea si asumarea, cata vreme este doar o litera de lege.... ramane atat: o noua paradigma de eludat.

Individul a invatat sa-si externalizeze toate responsabilitatile. Asa se face ca toti suntem nefericiti, pentru ca “traim intr-o tara de cacat”. Cunosti expresia? O folosesti si tu? Totul e de cacat in tara asta, asa-i?
Toti sunt “de cacat”, mai putin tu, personal, care esti un cetatean model, eterna victima a “sistemului”.
Nu prea iei in seama ca si TU faci parte din sistem. Si tu contribui la marele “cacat”.
Cu toate momentele tale de 
“Imi bag p..., nu sunt platit sa fac asta”, si 
“Ma doare-n p...., n-am de ce sa ma agit pentru altii”, si 
“Las’ ca nu vede nimeni, ce p... mea”, si asa mai departe.

Si asa, mai departe..... si mai departe.... tot mai departe de... tine. Dar mai de Colectiv.

Ca veni vorba: Citeam aseara o sapuneala virtuala catre presedinte. Acum sunt tare "smechere" adresarile astea, in zeflemea, fiecare e mare cetatean, mare intelept, mare datator de lectii, mare tragator de bobarnace la ureche. Si zicea omul, cuprins de importanta de sine, sora cu retardul, ca dom'le.... nu, nu avem timp sa venim la discutii cu tine, mai Iohannis, ca avem alte treburi mai importante zilele astea: marsaluim pe strada.... tu pune-ti o oglinda la discutii, ca noi (cetatenii) ti-am zis clar odata ce ne dorim, atunci cand te-am ales....
Frate cetatean: Estipraf. 
Sorry. Dar viata merge inainte. In somn. Sa nu te deranjam. 
M-am adresat, evident, egregorului.

A'propos: Isi mai aduce cineva aminte de carnagiu? Da' de incendiu ce mai ziceti? O fi fost normal sa se inflameze tot in 10 - 20 de secunde? Usor atipic, asa-i? 
Sistemul e de vina, clar.
Sleep tight.