joi, 14 ianuarie 2016

Psihologie versus Spiritualitate? Nu cred!

Există nişte reacţii – tip adverse faţă de cuvântul “psiholog”, „psihologie”.
- O categorie spune:
- „Nu-i suport! Sunt nişte idioţi!” – aceştia sunt cei care au trecut printr-unul sau mai multe cabinete, în postura de pacienţi, dar împinşi de la spate, nu din proprie iniţiativă. De regulă au un profil de depresie, uneori cu manii. Majoritatea au în istorie abuz de substanţe – alcool, iarbă, pastile.
N-au rezonat cu niciunul dintre terapeuţi, dar asta nu neapărat pentru că au dat de terapeuţi incompetenţi, ci mai degrabă pentru că ei personal nu şi-au dorit terapie.

- Altă categorie – tip spune:
- „Toţi psihologii sunt nişte ciudaţi. Nu cred că există vreunul normal la cap” – aceştia sunt cei care au întâlnit câţiva, nu neapărat din postura pacientului, sunt fascinaţi de psihologie, dar se tem că vor fi „citiţi”. Proiectează în spinarea psihologului toate nevoile personale, şi-apoi îl „execută”.


- Cea mai răspândită categorie în zilele noastre, pe care am să mă şi focusez astăzi, spune:
- „Psihologia este săracă în resurse, prefer spiritualitatea” – aceştia sunt new-age-iştii, fascinaţi de boom-ul de „lumină şi iubire” de pe piaţă, convinşi că în afară de ce ştiu ei, nimic nu mişcă-n Univers. În general au trecut pe la „maeştri”, care le-au explicat destul de clar că toţi în afară de ei sunt proşti (psihologii, doctorii, popii). Cu spălături pe creier, merg înainte ca roboţii, fără să privească nici în stânga, nici în dreapta. Toţi sunt proşti, şi gata. De ce sunt proşti? De aia. Ce zic, săracii, de sunt atât de proşti? Nu contează, sunt proşti, punct.

Comentariile de zilele trecute în subsolul unui articol pe care l-am distribuit – în afară de faptul că mi-au servit excelent, exemplificând întocmai ceea ce scrisesem – mă motivează să punctez azi câteva chestii pe care mulţi dintre partizanii înfocaţi ai acestui curent semidoct ar fi trebuit să le ştie, înainte de a face pe deştepţii cu alţii:

Majoritatea teoriilor pe care aceştia le reinterpretează cu ignoranţă – vin din Psihologie.
Nume ilustre din Psihanaliză, şi nu numai, au implementat bazele acestor curente de gândire. Curente de gândire pe care şi le atribuie ca fiind originale, sau „primite de la maeştrii ascensionaţi”.
De altfel, toate teoriile „ascensionaţilor” – sunt copiate din manuale de psihologie, psihoterapii, sau din filosofia budhistă, care, de altfel, este mult mai complexă decât ce se găseşte pe internet pe-un blog sau altul. Pe sistemul „din gură-n gură”, li s-a „pierdut” originea, ajungând să se proclame dătători de găuri în macaroane.

Toate argumentele aduse împotriva competenţei psihologiei din partea unui astfel de „gânditor care e setat pe ajutorarea persoanelor fără niciun scop material” – aşa cum se prezintă domnia sa, de fapt ÎŞI AU ORIGINEA FIX ÎN PSIHOLOGIE.
Exemplific cu replicile sale: (modul de exprimare îi aparţine, şi nu doresc să-l corectez, pentru că acesta este un model stas al curentului despre care vorbesc)

-         „Noi vedem ceea ce dorim să vedem”
Este un fragment din tot, dar provine fix din fundamentele psihologiei, care explică modelul instanţei Conştiente a aparatului psihic, care se va focusa cu precădere pe acele elemente care îi sunt familiare propriilor tipare judicative.
De completat ar fi că nu neapărat ne dorim să vedem anumite chestii, ci mai degrabă acelea sunt singurele pe care le putem vedea din tot, conform alcătuirii personale.
Poţi spune cuiva că vede doar ceea ce doreşte să vadă, doar după ce acesta s-a familiarizat cu procesele automate ale propriului aparat psihic, şi le-a înţeles.
Înţelepţii de-mprumut sunt gata să ofere „lecţii de viaţă” altora mai slabi decât ei, şi uite-aşa amplifică conflicte interioare.
Sfaturile de genul „Focusează-te pe fericire, pe lumină, pe iubire” – sunt greu de digerat când cade casa pe om, i-au murit ambii părinţi şi-un copil, a rămas şomer, şi vecinul de la 3 i-a buşit maşina-n parcare.
Omu’ numai pe fericire nu se poate focusa, şi pentru asta nu trebuie învinuit adiţional, goddamit, că-l pui la pământ. Ar fi şi anormal să se focuseze pe fericire în momentele astea. Ar fi patologic. Până să se poată focusa pe fericire – are de parcurs nişte paşi. Pe care „sfătuitorul” nu-i cunoaşte, şi bine-ar fi să nu se bage dacă nu e mecanic.


- „Noi oamenii obţinem informaţiile prin folosirea unui singur simţ şi nu încercăm să ne ajutăm de celelalte simţuri pentru a ne crea o imagine mai completa asupra obiectelor”
De fapt, aceasta este o aberaţie a unor pamfleţi „paranormali”, care mint cu neruşinare şi dau dovadă de o prostie crasă.
E o vorbă care-mi place. Zice: „Minte-mă frumos”. Măcar.
Dragi deşteptăcioşi care sunteţi:
De fapt, noi obţinem informaţii prin ABSOLUT TOATE SIMŢURILE CONCOMITENT.
Aceste informaţii sunt procesate în instanţa Subconştientă a aparatului psihic, iar în Conştient rămâne doar ceea ce ne este imediat folositor.
Ca să ştiţi şi voi.

- „Fundamentele psihologiei trec şi în latura extrasenzorialului”
Corecţie: Fundamentele psihologiei EXPLICĂ EXTRASENZORIALUL.

- „În general psihologia nu ţine cont dacă un om a avut un şoc emoţional care se transpune într-o boală să se ţină cont de curăţarea organelor a mentalului şi de încărcare cu energii benefice”
„În general” FIX DIN PSIHOLOGIE vin explicaţiile cu privire la şocul emoţional, traumă şi somatizare.
Pornind de la Freud, continuând cu toţi discipolii săi care au dezvoltat psihoterapii – sunt explicate excelent aceste somatizări pe părţi ale corpului şi organe :)
... Cu privire la curăţarea organelor, munca e mentală în primul rând, iar încărcarea cu energii benefice se face abia după descărcarea celor care stagnează în blocaje.
Energia este informaţie. Ştiai asta?
Ghici ce?
E de muncă la tărtăcuţă.
Care nu se recomandă a se face neavizat. Nu de alta, dar să nu-l blochezi mai tare, tu visând avioane şi OZN-uri, energii necreate, balonaşe de iubire şi alte bla-blauri.

- Hai s-o luăm logic ce cunoaştem omul are 7nivele energetice definit pe culori, la fiecare este o glandă care produce hormoni, cantitatea de hormoni diferă în funcţie de acţiunile personale şi acel reglaj pt a reveni la normal se face în timp
Aş dori s-o luăm logic, dar premisele de la care pleacă domnul sunt false. Corect că avem 7 chakre principale universal cunoscute, dar cu secundarele ce facem? Dar cu celelalte 5 principale ce facem?
Dar cu nuanţele culorilor ce facem?
Meridianele le cunoaştem? Sau băgăm aşa, ca apucaţii, să fie?
Acestea sunt informaţii de medicină tradiţională chineză, pentru care alţii fac o facultate înainte de a avea dreptul să le valorifice.
Pentru efecte palpabile, se lucrează în paralel la tărtăcuţă. Pentru că energia este informaţie. Pentru că universul este mental. Pentru că de la informaţie au plecat în primă fază „bubele”. Pentru că, LOGIC – SE TRATEAZĂ CAUZA, NU EFECTUL.
Despre competenţa lucratului la tărtăcuţă am vorbit mai sus.

- Informaţiile pe care le transmit pe cale scrisă nu poate fi coloborat cu, cunoştinţele medicale pt a fi cât mai completă
Nu am ce să completez la dilema domnului, însă e vesel şi relevant felul în care se exprimă.

- Câmpul meu mental este’un cântec vesel să cântăm’reglajul meu este ajutorarea persoanelor fără nici un scop material
Nici aici nu am replică. Domnul este în lumea lui, şi nu trebuie deranjat. Sper, doar, să nu „ajute” prea multe persoane.
Sunt pline spitalele de oameni „ajutaţi” în acest fel.

- Fb ne oferă variante: îmi poţi da un exemplu de o persoană care este bolnavă de cancer şi prin diferite tehnici psihologice ai vindecat-o şi trăieşte desfăşurându-şi activitatea ca înainte de a se îmbolnăvii
Acesta este singurul comment în care omul pare să fie conştient de faptul că şi eu răspund comentariilor sale. Dar, din păcate, el este doar retoric, nefiind dispus deloc să poarte un dialog efectiv.
Aici e pe mai multe idei:
1. Dacă de pe facebook devenim experţi.................................................. sorry
2. Există o cazuistică bogată cu privire la remisii de cancere în urma unui switch de atitudine, şi conştientizare. Mult mai bogată în psihologie decât prin cercurile neo-bau-bau. Pentru că despre munca la tărtăcuţă am mai vorbit (mai sus).
3. Toate vindecările de durată implică schimbare de atitudine. Precedată de conştientizare a blocajului, a traumei iniţiale. Cred că este o chestiune de mult efort personal, dar şi ghidare competentă.
Sper doar să nu dorească domnul să consilieze persoane în această situaţie. Chiar şi fără scopuri materiale, aşa cum se declară.
4. Nu înţeleg de ce a dorit să facă această remarcă. Tot ce implică lucru cu mentalul unui om, de fapt, ESTE O TEHNICĂ PSIHOLOGICĂ.
Faptul că unii se erijează în cunoscători, fără a avea o competenţă în acest domeniu, este lamentabil.
De fapt, psihicul unui om nu este atât de simplu cum pare la prima vedere, iar stereotipiile practicate în ultima vreme cu privire la dezvoltarea personală, pot ajuta doar pe moment, prin simplul fapt că omului i se dă apă la moară cu nişte cuvinte frumoase. Sau cu acele cuvinte de care are nevoie la un moment dat. Însă frazele deştepte trebuie să aibă şi aplicabilitate în viaţa omului. Însă cu aplicarea.... trebuie să te mai şi pricepi.
Mai e o vorbă. Cică: „La tăţi ni-i greu, dar nu la tăţi la fel”.
Păi şi cum facem cu ăia la care nu li-i greu ca nouă?
Nu mai bine facem o şcoală de PSIHOLOGIE înainte să ne erijăm în Salvatori?

- Impulsurile neuronale venite din imaginile primite prin ochi trebuie completate şi de percepţia simţurilor miros gust pipăit auz pt a putea realiza o imagine de ansamblu cât mai corectă
Şi cine spune că că în mod normal nu e aşa? „Maestrul” tău?
Vezi... dacă ai fi studiat puţin psihologia, ai fi aflat lucruri interesante!
Dar nu, să nu faci asta, că „maeştrii” ştiu mai bine cum stă treaba.
Sunt curioasă cum percepi tu cafeaua de dimineaţă, şi de ce nu te-ai prins că e un mare bullshit ce te-nvaţă pe la seminariile la care, cu siguranţă participi.
Imaginea de ansamblu cu privire la simţuri şi percepţii - lasă de dorit în acest caz. Nu prea cred că au şi extra (mă refer la extrasenzorialitate, of course)
Că tot amintesc de extrasenzorialitate, ăia care au demonstrat palpabil că se pricep, au şi facultate.
De regulă PARAPSIHOLOGIE.
Ia te uită, dom’le... tot la ...PSIHOLOGIE ajungem, oricât am suci-o, şi am da-o de toţi pereţii...

În afară de aceste remarci, precizez că domnul, deşi a fost invitat în câteva rânduri să citească tot articolul înainte de a simţi nevoia imperioasă de a mă tot completa, totuşi, rămâne impasibil până în ultimul moment al monologului său, şi îmi dezbate un intro sumar. Nu se lasă, ci continuă, ca şi când noi doi împreună dialogăm, el ordonându-mă pe mine, în necunoaşterea mea:

- Persoanele născute oarbe, introduse în regresie hipnotică au descris cu culori anumite obiecte, atunci la ele cum se formează imaginea
Da’ regresia hipnotică cine-o face, mânca-ţi-aş?? Nu psihoterapeutul???
Păi tu îmi explici mie că psihologia nu conţine tehnici, şi-mi argumentezi prezentând o tehnică DIN PSIHOLOGIE?
Mare ţi-e grădina, Doamne.....

I rest my case.

N.B.: Există mai multe tipuri de psihoterapii, cu abordări diferite, dar scopuri identice. Fiecare poate rezona sau nu cu un tip de psihoterapie sau altul, în funcţie de construcţia personală. Există psihoterapie inclusiv axată pe spiritualitate. Sunt o grămadă.
Însă „munca la mansardă” asistată - este recomandabil să fie făcută alături de un expert. Acela cu care rezonează fiecare în parte.
Cu atât mai mult cu cât poate îţi doreşti şi regresii hipnotice.
Atenţie la neatenţie.

Nu încerc să discreditez terapiile complementare, ci le susţin. Însă cred cu tărie că un terapeut competent este acela care studiază mai mult decât popularele 7 chakre principale  şi încă şapte vorbe de duh.