duminică, 1 mai 2016

Mărturisirea mea. Și-o vorbă către farisei.



Anul trecut de Paști, Mayuca mea avea un an și trei luni. În noaptea de Înviere am stat acasă, că era prea mică, nu am vrut s-o duc la înghesuială, în frig, noaptea, când un bebelaș doarme.
Și am deschis televizorul pe Trinitas, pentru mine, zic – dacă nu adorm, să ascult puțin slujba de Înviere.
Maya nu știa să vorbească încă, decât clasicul "mama", "baba", "papa", "nani", și bebelesca ei. Și înainte să adoarmă, stăm noi două în pat, eu lungită, ea în fund lângă mine, gângurea. Și aud: "Mama, ite! Isus!"

Acuma eu în sinea mea ce-mi zic: "Ai luat-o razna, fetițo, Trinitasul nu-i pentru tine, că-ți dă cu halucinații"
Totuși, iau copilul în brațe, și întreb: "Ce ai spus, iubita lu' mama?"
Copilul răspunde: "Ite, mama, ite! Isus!"
Îmi arăta cu mânuța ei mică și dolofană către televizor, și-apoi către tavan, undeva de-asupra noastră.
Mă uit către televizor – o icoană cu Isus. Mă uit și-n sus. Lumină.

Cred că nu-i necesar să precizez că nu-s o fanatică, nu îi vorbisem copilului încă despre Isus. Avea un an. Ce să înțeleagă un copil de un anișor?

Vă spun cu toată sinceritatea că mi s-a zburlit toată freza-n cap și piele de găină mi s-a făcut din cap până-n picioare.
Când tu ai viziunile tale, îți mai zici că poate ești cu capul, poate este doar realitatea ta, poate așa, poate pe dincolo. Așa e când ai o gândire empirică. Așa e în general, știind că ai o "gândire despre", asta e realitatea individului – acesta are "o gândire despre", nu o experiență cu aceeași valoare de adevăr indiferent de cel care o experimentează.
Și când propriul copil care are doar un an, despre care știi că nu are de unde să știe de Isus, și mai știi și că nu știe să vorbească – îți bagă una cu "uite-l pe Isus".... ți se cam taie genunchii.

Anul ăsta, înainte să adoarmă, mi-a spus că ea o să se ducă la Isus, până vine El, ca să-i dea un pupic.
Am înlemnit.
Mi-a zis "Nu te șpelia, mama, că vii și tu la Isus Chiștos. Ne dă pusi la amândouă. Ca să avem pațe"
Nu cred că cineva vrea să fie în pielea mea. Că eu acuma mă întrebam ce a vrut să spună chiștocul ăsta: că se duce, așa, de-o scurtă vizită, de-un pupic, sau se duce-duce??
L-am rugat să nu mi-o ia, e tot ce am mai scump. Apoi m-am predat. Am încredere în El. Ce primesc eu – poate că nici nu merit. Și nu-s o sfântă. E mare lucru să comunici ca o persoană cu Mântuitorul tău. E și mai mare lucru să-ți vorbească prin copilul tău, care are mintea curată, lipsită de setări, goală de informații, nici pro, nici contra.
În sufletul meu sunt în genunchi, nu cu umilință, ci cu o fericire care pur și simplu mă îngenunchiază într-o contemplare greu de descris cu cuvinte.
Este trăirea mea.

Eu știu că Învierea se mărturisește.
Asta este mărturisirea mea.

Christos a înviat!

Christos există, a existat ca om, a murit, și apoi s-a arătat ca om din nou.

Christos a propovăduit iubirea și pacea. A dat exemplul personal de smerenie și noblețe fără margini, de Iubire. Și a spus că va muri pentru noi. Ca să ne mântuiască. Un om a luat în propriul destin – destinul miliardelor.

Voi puteți crede că este Fiul lui Dumnezeu, sau puteți crede că a fost un maestru carismatic.
Dar nu puteți să-I contestați existența: El a trăit pe Pământ, a murit pe pământ, apoi a înviat din morți și s-a arătat pentru a dărui încredere celor deznădăjduiți.

Acest Om a vărsat sângele Lui pe pământul nostru.
Parte din ADN-ul său s-a impregnat în solul nostru.
Energia Lui s-a contopit cu pământul, cu aerul, cu noi.

Controversatul Giulgiu este una dintre dovezile incontestabile ale faptului că El a existat, dar mai presus de asta – că El a făcut o chestie care astăzi, după 2000 de ani nu poate fi explicată, cu toată știința noastră.
Ipotezele posibile – Il mărturisesc ca fiind un bum de lumină atât de puternică încât a contopit imaginea Lui în ea. Un fel de radiație electromagnetică, cu efect de scanner.
Deși este contestat de unii, alții susțin că vechimea acestuia este între 1300 – 3000 de ani.
Controversat.
Oricare i-ar fi vechimea, cert este că o astfel de imagine fotografică nu avea cum să fie captată pe o pânză de 4 metri pe 1,10 nici cu resursele de-acum 1000 de ani, nici cu cele de-acum 2016. Dar iată că totuși a fost.
Absența urmelor de sânge de pe spatele pânzei atestă varianta unei autoradiografii.
Absența pigmenților, coloranților chimici scot din discuție varianta unui artefact.
Prezența urmelor de sânge și ser uman curs din răni reale atestă că acea pânză a învăluit odată un cadavru. Cu rănile descrise-n evanghelii.


Apoi Lumina.
De 2016 ani, în fiecare an, în ziua de Înviere, la aceeași oră, cu mici variații la minute, apare Lumina la mormântul Său.
Impostură?
Chiar de-ar fi, ar fi una miraculos de dibace, având în vedere că preotul care coboară în Mormânt este percheziționat ca un infractor.
Imaginile pe care le-am văzut până acum, îmi arată sute, mii de lumânări care se aprind singure în același timp. Flashuri de lumini, despre care multă vreme am crezut că-s blițuri. De fapt sunt descărcări electrice. Fulgere. Și flăcări care fascinează oamenii prezenți acolo. Flăcări care nu ard oamenii în primele 33 de minute.
S-au făcut măsurători. Fix în momentul venirii Luminii, apar perturbații electromagnetice (inexplicabile) în zonă.

Apoi mai este dovada timpului.
Nicio minciună nu are suficientă energie pentru a se auto-susține în timp.
Este vorba aceea din bătrâni că "minciuna are picioare scurte", și între timp s-au mai făcut și studii cu privire la felul în care reacționează corpul la adevăr și la minciună. Se pare că subconștientul (loc de stocare a N biți de informație neprocesată conștient) reacționează diferit în funcție de valoarea de adevăr exprimată.



Oricum vrei să-L numești, El există în conștiința noastră de 2016 ani, neîntrerupt.
Nu cunosc un alt adevăr care să dăinuie atât în timp.
Pentru că minciuna chiar are picioare scurte.

Oricum vrei să-L numești, oricum poți să-L înțelegi, El există.
Iar noi, în fiecare an, sărbătorim învierea Lui. Sărbătorim promisiunea Lui impregnată în pământ cu sânge. Sărbătorim, ne bucurăm și ne veselim, fiecare pe inima sa.
Mică, mare, deșteaptă au ba, fiecare inimă Îl are în sine. Ăsta este un adevăr.
Energia Lui ne cuprinde pe toți. Chiar și numai pentru că a invocat asta.
Iar noi toți, Îl cuprindem pe El. Chiar și numai pentru că există viu în mentalul colectiv.

.... Și văd un val de deștepți, în Sâmbăta mare, cum fac ei pe deștepții.... scuipând venin din superioritatea Sinelui lor Prea-Înalt..... că tradiția e păcatul minții, că dom'le ce se îmbuibă lumea ca proștii - care-o fi ocazia, și ce mentalitate de turmă, vai, ce tâmpiți, etc.... etc.......
De altfel, spirituali de-a dreptul (peste stângul).

.... Și am o vorbă pentru ei:

Fariseilor......
Vă credeți superiori în sărăcia voastră.... mă-ntreb dacă ați reușit măcar o clipă să vă simțiți deștepți, voi, oameni "fără Egouri" care sunteți... Că văd că disprețuiți mintea, vă poziționați de-asupra ei.... diafanilor.... aș crede că deja zburați, păcat că vă citesc, sunteți, majoritatea niște oameni triști, care trăiți în mintea voastră 100%, și nici măcar n-o faceți bine, că vă luptați cu ea, să nu mai zic de instincte, impulsuri, că nici la alea n-ați ajuns cu stăpânitul.... disprețuiți oamenii care azi au pregătit mese cu bucate alese, dar unii dintre voi sunteți lacomi zi de zi, și urâți asta la voi. Vă urâți burțile și colăceii, vă urâți ciolanele dolofane, vă urâți gușile, și vă urâți mațele care vă cer slănină când voi vă dați vegani, ba chiar unii cică vă hrăniți cu lumină..... Exchiuz mi??
Sunteți niște oameni triști care judecați, și judecați prin filtrele gândirii VOASTRE.
Atât înțelegeți VOI din tot.

Nu ASTA este tot.

Fariseilor.
Dacă în loc de TRADIȚIE (la care strâmbați oripilați din năsucurile alea diafane, de spirituali îmbuibați cu Osho) aș zice EGREGOR – ați mai cârcoti atât?
Hm?
Ia. Că la cuvântul "egregor" păreți să dați respect. Deh, e generație nouă.

Na? Cum facem, diafanilor? Că egregoru' este, care este, cum ar veni, pă persoană fizică.
Nu-i așa că nu te mai simți chiar atât de dăștept, mânca-ț'-aș mintea aia, pe care nu că ai ieșit din ea, dar n-o prea ai de fel, așa.
Că dac-aveai, nu erai atât de supărat pe ea, mititica.

Fariseilor.
Vă dați deștepți c-aveți nevoie, altfel ați fi tăcut.

Există un Egregor de 2016 ani. Creat de Isus. Fiul lui Dumnezeu, extraterestru, simplu maestru carismatic, cum vreți voi să credeți.
Dar Egregorul există.

Și voi faceți parte din poveste. Numai că sunteți în conflict cu voi. Și vă certați pe voi, de fapt. Vă criticați, aruncând leapșa-n oglindă.

Din povestea lui Isus vine "mâncați și vă veseliți". Ba chiar în momente de restriște, El Însuși a inmultit painile si pestii, ba chiar a făcut din apă vin.

Deci Isus nu neagă și nu condamnă nevoile pântecelui.
Ba chiar El înțelege materia așa cum noi, cu tehnologia noastră, abia după vreo 2000 de ani începem s-o facem. Abia începem. Timid.

Doar tu faci asta, fariseule. Că ți s-a urcat spiritualitatea la cap, și acuma faci pe deșteptul cu ea. Ar mai rămâne să mai citești puțin, apoi să simți. În rest, ești pe cale.

Crezi că lumea n-are ce sărbători azi?
Păi și cu EGREGORU' cum rămâne?

Că Isus propovăduia veselia, inima curată da' bucuroasă, și să știi că dacă atunci a înmulțit peștii, este că pe vremea aia nu aveau salamuri sau fripturi stroganoff. Pe vremea aia se mânca pește. Înțălegi mătăluță, luminosule?

Aaaaa.... tu te veselești cu Lumină?
Pfffff....... crekă ești mai tare ca Isus, frate. Pis!