duminică, 29 ianuarie 2017

Ce crezi?



Într-o bună zi vei ajunge față-n față cu ... tine.
Toți vom ajunge.


Creierul este un instrument extraordinar de inteligent de procesare a conștiinței. E formatat în așa fel încât tu să te poți focusa pe chestii în secvențe, fără a te simți copleșit de infinitatea de procese și informații derulate de la naștere și până la moarte. De la concepție, de fapt. Căci omul înmagazinează și procesează informații încă de când e fetus.

Acest creier are un design tehnic extrem, dar extrem de inteligent.
Prin funcțiile prestabilite ale acestui minunat organ, conștiința omului, tot bagajul său informațional, și când spun asta nu mă refer doar la informația rațională, cuantificabilă în noțiuni și definiții, ci și la sentiment (deși se vorbește mult despre inimă versus creier, în fapt, prin creier se face posibilă înțelegerea și exprimarea fiecărui sentiment pe care un om îl poate nutri în această viață) conștiința deci – se manifestă prin intermediul său. Al creierului.

Conștiinței nu i s-a găsit încă o definiție. Asta în mare parte deoarece încă nu s-a putut localiza în corp. Dacă pe vremuri se credea în unanimitate că această conștiință este o emanație a creierului, o secreție a acestuia, în timp, odată cu evoluția în cercetare, teoria a-nceput să se clatine. Nu. Conștiința nu este generată de creier, ci creierul este un organ perfect alcătuit pentru a folosi conștiinței în exprimare. Vorbesc din cărți, să știi. Nu, nu din cărțile maeștrilor elevați, și nici din cele de tarot. Deși mă descurc și cu tarotul în caz de ceva.

Spre exemplu, spre năduful profesorului meu din anul I de psihologie (care mi-a scăzut nota deoarece am afirmat că am citit pe un site de specialitate că neuronii se regenerează. Mi-a recomandat să mă limitez la cartea scrisă de domnia sa în 1997) – neuronii chiar se regenerează. Se știa tot timpul că din cei pe care-i avem, cu timpul mai mor. Boom-ul în cercetare, iată, a generat și această importantă descoperire. Ei se regenerează. Și preiau informațiile celor morți. Întrebarea importantă este – cum fac ei asta? Este foarte importantă întrebarea, deoarece vorbim despre conștiință. Dacă ar fi generată de creier, unele informații ar muri odată cu neuronii implicați în conservarea și procesarea lor. Dar acest lucru nu se întâmplă. Cea mai logică concluzie este aceea că lucrurile stau puțin invers. Doamna conștiință, un câmp energo-informațional complex, se manifestă prin acest organ, de asemenea complex.

Nu cumva să înțelegi că este concluzia mea, sau că acesta este singurul criteriu menit să răstoarne o paradigmă. Detaliile sunt multe, dar nu am să fac un tratat în neuroștiințe aici, există oameni mult mai calificați să facă asta.

Plus că, pornisem de la o altă idee.
Aceea că într-o bună zi vei ajunge față-n față cu tine.
Afirm asta cu toată sigurnața, deoarece s-a confirmat în diverse moduri că informația nu moare. Tot ce cumulezi într-o viață de om – rămâne. Ca un bagaj pus undeva deoparte. Creierul te-ajută să n-o iei razna, eliminând din sfera zonei conștiente munți de informație care nu-ți este imediat folositoare, sau pe care uneori tu însuți decizi că te-mpovărează. Dar ea se stochează cumințică într-o zonă numită "inconștient". Uneori mai reverberează în instanța numită "subconștient", acolo unde derulează tiparele. Întreg felul în care gândești, dar nu numai – se bazează pe niște tipare cognitive. Creierul ăsta îți ușurează munca. Astfel că tu, în milioane de cazuri, nu ești nevoit să derulezi conștient tot bagajul tău de experiențe, valori, credințe, ci accesezi direct tiparul corespunzător situației. Așa cum nu înveți în fiecare zi să-ți legi șireturile, ori să mănânci. O chestie de economie inteligentă. Cu ajutorul proceselor creierului, ești scutit de un consum imens de energie și timp.
Nu mai vorbim de funcționarea întregului organism. Toate sunt rodul tiparelor din subconștient.

Evident, într-o bună zi corpul tău va ceda. E-n legea firii.
Te naști, trăiești, apoi mori.
Dar nu mori pe de-a-ntregul. N-ai cum. Informația, energia conținută în tot ce se numește informație – nu are cum să moară. Cel puțin asta postulează știința zilelor noastre. Energia pare să fie eternă.

Conform experiențelor mele nemijlocite, sunt în perfect acord cu această paradigmă.
Există, de asemenea, suficient material expus de doctori respectabili, care au studiat fenomenul experiențelor trăite de oameni ce supraviețuiesc morții clinice, și nu numai.
Se pare că tot bagajul informațional al unui individ – îi aparține for ever. Chiar dacă în timpul vieții nu ținem minte absolut tot ce-am făcut de la naștere până-n prezent, de fapt, de cele mai multe ori nu ținem minte nici ce-am făcut în urmă cu o zi în totalitate. Economia inteligentă despre care vorbeam. Funcție inteligentă a unui organ construit pe măsura scopului său.

Dar într-o bună zi – vei sta față-n față cu tine.
Cu tine în totalitatea ta.
Tot ce ai cumulat ca energie informațională de-a lungul unei vieți.

Și-atunci?
Atunci ce?
Căci nu vei mai avea un creier care să-ți ușureze treaba. Treaba va fi fost tocmai terminată, e vremea bilanțului. Sau, hai să nu sune așa contabilicesc, să nu creadă cineva că induc cumva ideea unei judecăți. Judecata ta personală surclasează orice altă instanță exterioară propriei ființe.

Gândindu-mă la bagajul cumulat, pot înțelege discuțiile despre iad. Nu există creație mai catastrofală decât cea a omului tulburat. Și, exprimată simbolic, abstract, așa cum în viață folosim simbolul cuvintelor pentru a exprima și a modela energie psihică – ce să vezi, iadul descris pân-acum pare pistol cu apă.

Cred în iadul personal al omului, cum cred și-n raiul personal.
Și nu, nu suntem singuri nici în iad și nici în rai. Să nu uităm de mentalul colectiv, sau, să-i spunem câmp morfogenetic, că-i descoperit de biologi, să nu mai zică lumea că numai psihologii și psihiatrii-s cu capul în nori.

Să spunem dacă. Doar dacă.
Dacă mâine, sau într-o altă bună zi – vei rămâne față-n față cu tine. Cu toate gândurile gândite-ntr-o viață, cu toate vorbele vorbite, cu toate apucăturile tale. Tu cu tine. Cu tot ce-ai cumulat și-ai generat.

Crezi că-ți faci față?