joi, 22 iunie 2017

Extremism

O singură dată am scris despre fenomenul psihozei în masă, și atunci în contextul manipulărilor ”spirituale”. Spectrul este unul infinit mai amplu, aproape nesfârșit, din păcate.
Merită citit. Exemplele date de dl. Bogdan Ficeac în cartea sa ”Tehnici de manpulare” - sunt extrem de valoroase prin elocvența lor.


O postare recentă pe pagina mea de facebook a declanșat reacții impresionante, reacții care mi-au readus în atenție acest fenomen al psihozei în masă.
Nu puțini au fost cei care m-au întrebat de ce tolerez toate acele jigniri, și nu blochez respectivele persoane.
Vorbim despre cuvinte grele, printre care enumăr ”zdreanță”, ”curvă”, ”proastă”, ”incultă”, ”nimeni”.
Nu le-am luat personal, de aceea nu am reacționat nici defensiv, nici ofensiv. Pentru mine, din postura căutătorului de adevăruri, toate aceste reacții încropesc un tablou fidel al fenomenului.

Te-ai întrebat vreodată - ce-o fi în capul extremiștilor de orice fel? Că-s fanatici naționaliști, religioși, sau de orice natură?
Crede cineva că un om, sau, mă rog, majoritatea oamenilor - dacă ar fi conștienți de propria absurditate sau nocivitate - ar continua să fie așa?

Nu-ți imagina cumva că găsesc scuze cuiva, ci fii sigur că, prin aceasta, doresc să trag un semnal de alarmă.

Nimeni nu se naște extremist. 
Toți ne naștem egali. Inocenți și plini de entuziasm. 
În primii ani de copilărie absorbim ca niște bureți. Ne formăm tipare cognitive care vor derula în subconștientul nostru o viață-ntreagă. Tot spectrul de reacții la diverși stimuli - este setat vremelnic acolo, în acest impresionant subconștient.
Omul nu este neapărat conștient de condiționarea propriilor tipare cognitive, decât dacă află despre ele, și se observă cu atenție și detașare.

Nu au fost covârșitor de mulți (în raport cu cei care au dorit să mă felicite), dar au fost destul de insistenți cei care m-au apostrofat pentru o postare care sună așa: dă click pe acest text pentru a deschide postarea.
Următoarea pare să-i fi enervat mult mai mult. Aceasta este.

Toți și-au început discursul prin a-mi striga ”Rușine!!!”, ”Nu cred că ești unguroaică, nici tatăl tău nu este, iar bunicii tăi se-ntorc în mormânt de rușinea pe care le-o aduci”, ”Mai bine nu te nășteai”, ”Dacă nu erau ungurii, tu erai acum pe centură la Roma”.

Revin puțin la tipare cognitive. Imaginează-ți să fii crescut în acest spirit. Cu aceste cuvinte pe post de corecții materne (sau paterne).
Cum crezi că s-ar forma mentalul tău? 

Ne naștem cu toții inocenți.
Din păcate nu există niciunde nicio lege care să interzică persoanelor cu tulburări de personalitate să nască și să crească copii.

Să știi că nu vorbesc gratuit. Prin tulburare de personalitate nu exprim un argou, ci un jargon. Jargonul este un limbaj specific unui domeniu sau altul. În cazul meu - psihologia clinică.

Există foarte mulți oameni care suferă de tulburări de personalitate, dar care nu primesc niciun diagnostic niciodată, din simplul motiv că aceștia nu calcă pragul vreunui diagnostician.

Tulburarea de personalitate nu este o boală mentală, ci este așa cum sună: o tulburare a personalității omului. Acesta funcționează psiho-emoțional cu un Eu  distorsionat. În consecință, toate răspunsurile sale la stimulii de orice fel - sunt distorsionate.
În această categorie intră extremismul. De orice natură.

Niciun om pe lumea asta nu se naște rău, și nu crește dorind să fie rău.
Educația primită acasă, însă, formează oamenii într-un fel sau altul. 

Cei care au fost învățați că - pentru a nu fi o rușine pentru părinții săi (prin urmare a pierde iubirea) - este important să se supere pe anumite chestii, să se-ncrunte, să lupte până la moarte, să nu precupețească niciun efort - ei bine, așa vor funcționa pentru tot restul vieții lor.

Toate nevoile unui copil se rezumă la iubire și hrană. Iar foamea cea mai aprigă este aceea de iubire.
Atunci când părintele tău îți condiționează iubirea, tu-copilul vei îndeplini dumnezeiește toate acele condiții pentru a primi iubirea de care ai nevoie.

Din păcate, nu există nici școli de formare a viitorilor părinți, nici legi care să interzică oamenilor bolnavi la suflet să educe copii.
Ce zic eu??
Nici măcar legi care să interzică intrarea în politică, ori în admnistrație publică a oamenilor cu tulburări de personalitate - nu există.
Știu, ai să-mi spui că funcționarii publici sunt obligați să efectueze teste psiho anual. Halal teste. 
Pardon, testele nu-s rele. Aplicarea e defectuoasă. În afară de cei cu vădite simptome schizofrene - nu cred c-au primit recomandări negative alții. De multe ori nici în cazurile clare de schizofrenie.
Trăim într-o societate a lui ”Nu-i treaba mea”, și a lui ”Nu mă bag, că mi-o iau”

Acesta este un lucru de conștientizat.
Ne dăm de trei ori peste cap să fim cât mai liberi, cât mai lipsiți de reguli și condiționări, ca prizonierii cu complexe claustrofobe.
Am ajuns să ne fie teamă să rostim cursiv o-ntrebare fără a fi acuzați de discriminare.
Iar aceasta este cea mai gravă formă de abuz social.
De teama etichetării, a oprobiului unei categorii sau alteia de ideologiști - ajungem să tăcem mâlc, să ne retragem rușinați, să acceptăm abuzuri, din ce în ce mai grosolane și mai lipsite de dscernământ.

Scena politică este un circ. Efectiv un c i r c.
Dacă vei ruga un copil să-ți spună cum vede scena politică - îți va spune că este un fel de palat cu încăperi impunătoare, în care niște bufoni fac bișniță cu bogății care nu le aparțin.

Din teama de a fi catalogați drept lipsiți de toleranță, discriminatori, încălcători ai fundamentelor democrației - o dăm în extrema cealaltă, a toleranței lipsite de discernământ, a ACCEPTĂRII și astfel COLABORĂRII la involuția  unei societăți și-a următoarelor generații.

Există oameni cu grave probleme sufletești. Nu o spun cu răutate, nici cu ironie. Citește mai sus. Există o explicație pentru aceste abateri de la un echilibru consensual.

Problema intervine la rezonanță.
Știi, legea rezonanței: tot ceea ce vibrează pe aceeași frecvență - se-atrage, și are ca efect o creștere a amplitudinii vibrațiilor sistemului rezonator.
Și când mai mulți oameni cu probleme sufletești se-atrag în grupuri mari - se creează fenomenul psihozei în masă.
Omul nu realizează că-i defazat. Creierul său are tendința să capteze doar acele elemente care-i hrănesc iluziile, sau, după caz, deziluziile.
Iluzie = Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase.(DEX)

Legile de formare a percepțiilor - vi le explic eu. Totul pornește de la o senzație. Un stimul care excită un simț al omului (vizual, olfactiv, tactil, gustativ, etc) - declanșează în om o senzație. 
Fiecare om are un prag liminal cu privire la experimentarea senzaței. Adică, spre exemplu, poți auzi un sunet între anumiți decibeli. Sau lumina între anumiți parametri de spectru. La fiecare om, pragurile liminale diferă într-o anumită măsură. Tot ceea ce este sub acest prag liminal - se numește informație SUBLIMINALĂ. 
Odată experimentată senzația - creierul procesează la traducerea acesteia. Bazându-se pe analiza bazei de date deja conținute. 
Așa cum spuneam anterior, baza de date se creează în prima copilărie, atunci când se pun bazele tiparelor, și se dezvoltă de-a lungul vieții, dar în majoritatea cazurilor doar în măsura în care noile informații pot valida baza de date existentă.
Această traducere a senzației se numește percepție.
De fapt, noi nu vedem ceea ce este, ci vedem ceea ce creierul nostru a învățat că este acel ceva.

Nu am să dezvolt mai mult, pentru că subiectul este altul, și nu doresc să mă abat de la el. Dar este util să cauți să înțelegi mai mult despre aceste mecanisme. 

Fiecare om în parte PERCEPE corespunzător bazei sale de date. 

Eu pot să-ți spun ție în zece moduri, toate pertinente - că lumina conține în sine tot spectrul de culori, dacă tu ești convins că lumina-i doar albicioasă în contrast cu negrul întunericului. 

Psihoza în masă este acea stare a unui grup larg de oameni care percep defazat, indiferent de logica argumentelor care i-ar putea contrazice.
Faptul că alte persoane validează această percepție - are menirea să convingă definitiv că adevărul se află numai și numai în mâinile acelui grup.
Revin cu rugămintea să deschzi linkul de mai sus, acela în care-ți vorbesc despre exemplele istorice date de dl. Ficeac.

Atunci când există și o figură de leader (și întotdeauna există) - oamenii se auto-exonerează de responsabilitatea actelor lor, indiferent de atrocitatea acestora.
Poate ai citit despre experimentul Stanford, sau, mai elocvent, despre experimentul Milgram. Caută pe google, cu siguranță găsești. Posibil după experimentul Stanford să se fi făcut și-un film.
Le recomand.

Zimbardo și Milgram au arătat un aspect al psihologiei maselor - care nu trebuie niciodată ignorat, sau abstractizat.

Oamenii își pot pierde cu ușurință discernământul, nu doar bunul simț elementar, dacă credința lor este alimentată de alți oameni, și dacă există o figură de autoritate care să ia decizii în numele grupului. Leaderul de grup devine regina-mamă, și, oricât de absurde ar deveni pozițiile sale, oamenii i se vor supune cu obediența fanaticului.

Nici să nu-ncerci să contrazici un extremist. N-ai argumente care să combată credințele unui creier spălat, din toate aceste motive pe care ți le-am explicat mai sus.
Te poți pune în pericol, pe tine sau pe familia ta - dacă te bagi acolo unde există tradițe de grup și ideologii  puternic alimentate cu iluzia dreptății.

Dar putem trage un semnal de alarmă, atunci când vine vorba de informație.
Cred că este important ca statul ca entitate de sine stătătoare să-și asume responsabilitatea cu privire la discernământul celor cu poziții de leaderi.

Spre exemplu, ceea ce se întâmplă pe pagina mea de două zile-ncoace - este o radiografie a extremismului etnic, extremism care nu are cum să degenereze în acest fenomen al psihozei în masă - decât cu alimentarea reginei-mamă.

Aș putea acum să revin și să le spun că nu mă doare nici în cot dacă pe plăcuțele orașelor ar scrie în 27 de limbi - printre care chiar și aramaica, și că, personal, aș pune funcționari publici - câte 32 pe-un post, ce 32.... 77 pe-un post, fiecare vorbitor de altă limbă, chiar și vorbitori de latină, dacă e. Că și latina s-a vorbit odată.
Aș putea să le zic orice, orice - și nimeni nu m-ar auzi. Dovadă stă reacția vehementă a atâtor oameni care mai abitir m-au înjurat pe postarea în care spun că nu a fost intenția mea să supăr pe nimeni, și că nu iau personal jignirile. 
Oamenii au fost atinși fix în acel punct nevralgic care bruiază percepția. Și s-au grupat. N-am sesizat discursul vreunui leader, dar, ce-i drept, nici n-am cum să urmăresc toate comentariile. Sunt mii, și lumea încă scrie. De două zile oamenii scriu încontinuu. 

Extremismul este un fenomen care ia amploare. 
Vezi ce se-ntâmplă-n Europa.
Acum, propagarea psihozei maselor este facilitată de înlesnirea comunicării (rețele sociale, telefonie), și de circulația informației (mass-media) - informație numai bună de reinterpretat în orice context.

Nu, să nu crezi că un argument logic poate calma spirite. Termenul de psihoză în sine te poate lămuri.